[sâmbătă, 31 decembrie] Trăind prin credință

SECŢIUNEA I

Ce este credinţa? Credinţa înseamnă pur şi simplu a-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt. Sau, altfel spus, credinţa înseamnă a trăi prin orice cuvânt care vine din gura Domnului. Compară următoarele pasaje. Observi că există două moduri de a trăi? Ori trăim o viaţă efemeră, susţinută doar de hrană, ori o viaţă veşnică, susţinută de ascultarea de fiecare cuvânt al lui Dumnezeu.

Romani 1:17
„Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (vezi Gal. 3:11; Evrei 10:38)

Matei 4:4
„Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

(vezi de asemenea Luca 4:4; Deut. 8:3)

Aceste versete ne înlesnesc înţelegerea capitolului 11 din Evrei, unde găsim multe exemple de oameni care au trăit după cuvântul lui Dumnezeu. Biblia le califică pe toate ca fiind exemple de credinţă.

Întrebare: Există şi în Noul Testament oameni care au avut o credinţă mare? Isus identifică doi dintre ei. Intuiţi care sunt aceşti oameni cu „o credinţă mare”?

Unul dintre ei este centurionul roman. Despre el, Isus a zis: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare” (Matei 8:10). A doua persoană este femeia canaanită. Isus a spus despre ea: „O, femeie, mare este credinţa ta!” (Matei 15:28).

Cercetare biblică: Ia-ţi timp chiar acum pentru a citi următoarele două istorisiri: Matei 8:5-10 şi 15:22-28. Caută asemănări între aceste două persoane. Apoi compară lista întocmită astfel cu cea de mai jos. Ai observat şi tu următoarele caracteristici?

• Ambii au făcut o cerere din inimă.

• Ambii erau stăruitori.

• Ambii cereau în mod altruist vindecarea pentru o altă persoană.

• Ambii se simţeau nedemni de ajutorul lui Isus. (Femeia canaanită chiar a permis să fie numită „căţel”.)

• Ambii erau dintre neamuri, adică din afara „bisericii”.

• Ambii depindeau cu totul de dragostea lui Isus, în ciuda nevredniciei lor.

Păstraţi în minte aceste asemănări pe parcursul studiului din această săptămână despre trăirea prin credinţă. Deja putem vedea că atunci când este „mare”, credinţa este sinceră, umilă, perseverentă, dezinteresată, depinzând de puterea lui Dumnezeu. Să-I cerem Domnului să ne mărească credinţa.