[vineri, 23 decembrie] El mi-a spălat picioarele

Erau oameni obișnuiți, cu fețe transpirate, picioare prăfuite și visuri de mărire și putere, iar Isus știa că are o ultimă șansă pentru a le demonstra ce înseamnă smerenia. Așa că S-a încins cu un prosop, a luat un lighean cu apă și a început să le spele picioarele murdare.

Astăzi, urmăm exemplul de smerenie al lui Hristos de fiecare dată când ne spălăm unul altuia picioarele în momentul pregătirii pentru Sfânta Cină. Odată, mi s-a întâmplat să trăiesc o experiență de alt tip, care m-a impresionat profund pentru că a ilustrat foarte bine ceea ce Hristos a intenționat pentru noi.

După o zi călduroasă într-o călătorie lungă pe râurile May și Sepik, alături de o echipă de vaccinare de la May River Clinic, am ajuns într-un final la Tipas. Lucrătorii sanitari au început imediat să vaccineze copiii. Pentru că nu vizitasem satul mai înainte, am rugat un bărbat din mulțime să mă ajute să găsesc un membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. El a luat-o înainte și m-a dus la casa fratelui David.

Tipas este un sat frumos, cu colibe făcute din tufe, ce se întindea cam pe o jumătate de kilometru de-a lungul râului Sepik. Mergând, am trecut de cocotieri, bananieri, arbori pawpaw și de mango, care se găseau un pic mai în amonte față de ultima locuință din sat. Ghidul mi-a făcut cunoștință cu fratele David și cu tânăra lui familie, după care ne-a lăsat să vorbim.

Simțind cât de înfierbântat și obosit mă simțeam, fratele David m-a invitat să mă spăl în râu, lucru pe care l-am făcut cu bucurie. După aceea, înviorat și curat, l-am ascultat povestindu-mi despre membrii bisericii și lucrarea pe care o făceau în Tipas și împrejurimi. În Tipas erau doar patru membri botezați, dar mai existau încă 57 de persoane interesate de botez, iar în satul Edwarki din apropiere erau patru membri botezați și alți 14 interesați!

Când l-am întrebat pe fratele David ce nevoi avea biserica din Tipas, cererea lui a fost simplă: Biblii, cărți de imnuri și un misionar care să-i învețe mai multe despre Isus și adevărul Său. I-am explicat că ne-ar plăcea să aducem studenți misionari de la școlile adventiste de ziua a șaptea din Papua Noua Guinee în zonă și, eventual, să punem baza unui centru de studiu pentru laici, nu departe de acolo, în Ama, pentru a pregăti credincioșii să slujească mai eficient în biserica lor și în lucrarea misionară locală.

A doua zi, fratele David a venit să mă vadă. După ce și-a unit mâinile cu mine în rugăciune, a privit cum coboram pe malul râului cu picioarele goale, adâncindu-mi călcâiele în noroiul moale. Când am ajuns la șalupă, am luat loc pe copastie și, cum mă tăiasem la o mână în dimineața aceea, am început să-mi spăl picioarele noroioase în râu, ajutându-mă doar de mâna sănătoasă.

Înainte să-mi dau seama, fratele David s-a coborât pe malul noroios, s-a avântat în râu și a început să-mi spele liniștit noroiul de pe picioare. Surprins, am rezistat impulsului de moment de a-l respinge și a-i spune că mă descurc. După aceea, m-am simțit copleșit de smerenia și dragostea lui. În ochi mi s-au adunat lacrimi și tot ce am putut face a fost să-i mulțumesc în mod repetat. Părinte, ajută-ne să împărțim cu dărnicie smerenia și dragostea Ta!