[miercuri, 21 decembrie] Gândiți-vă la binecuvântările lui Dumnezeu

Când cei zece leproși s-au prezentat preotului, acesta a declarat că nu mai au nicio urmă de lepră. Unul dintre ei s-a umplut de bucurie și de recunoștință și s-a hotărât să se întoarcă și să-L găsească pe minunatul Vindecător, mulțumindu-I pentru reabilitare.

Cu fiecare pas făcut scotea strigăte de bucurie și-L slăvea cu glas tare pe Dumnezeu. Când a ajuns în prezența lui Hristos, a căzut cu fața la pământ și și-a exprimat din toată inima dragostea și recunoștința pe care le simțea. Acest om care s-a întors să-I aducă laude lui Hristos era un străin, un samaritean. Poporul lui era disprețuit și urât de evrei. Hristos i-a vindecat și pe leproșii iudei, dar niciunul dintre cei nouă nu s-a întors să-L slăvească pe Dumnezeu pentru minunea pe care a făcut-o pentru ei. Acest samaritean a crezut că Hristos era Răscumpărătorul sufletului și trupului său. El a arătat că era mai dispus să primească harul lui Dumnezeu și că aprecia mai mult iubirea divină decât ceilalți nouă. Isus le-a atras atenția ucenicilor asupra faptului că acesta era samaritean și a spus: „Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu? Apoi i-a zis: „Scoală-te și pleacă; credința ta te-a mântuit.”

Ucenicii lui Hristos, fiind toți iudei, fuseseră educați să-i urască pe samariteni, iar aceasta a fost o lecție care le va fi de mare folos în experiența lor viitoare. Isus i-a făcut să înțeleagă că printre samariteni se găseau multe suflete prețioase care nu ar refuza să vină la sărbătoarea Evangheliei. Acest samaritean care se întorsese să-L laude pe Dumnezeu nu era un om rău și avea să se dovedească un martor eficient pentru Hristos. După învierea și înălțarea lui Hristos, el avea să dea o mărturie hotărâtă că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. El avea să repete povestea vindecării lui și, cu o inimă plină de o dragoste și interes profund, avea să îi întrebe pe cei cu care intra în contact: „Credeți în Isus?” Mărturiile de acest fel au întors oamenii de la învățăturile populare și de la repetările nesfârșite ale tradițiilor fără valoare venite din partea cărturarilor și fariseilor. Oameni neînvățați au mărturisit despre puterea lui Hristos și au vorbit cu îndrăzneală despre harul lui Dumnezeu, iar mărturiile lor strălucite au fost puse în contrast puternic cu ritualul exigent și fără inimă al fariseilor. Iar oamenii au fost obligați să spună că acești oameni fuseseră cu Isus și învățaseră de la El.

Leprosul care s-a întors pentru a-I da slavă lui Dumnezeu a fost răsplătit pentru credința și recunoștința lui. Dar cât de trist este că numai unul dintre cei zece a apreciat binecuvântarea dată! În fiecare veac, Dumnezeu și-a revărsat binecuvântările asupra oamenilor și i-a vindecat și i-a reabilitat așa cum i-a vindecat și pe cei zece leproși. Dar cât de des proporția celor care recunosc și apreciază îndurările lui Dumnezeu este chiar mai mică de unu la zece! Cei nouă nu s-au întors, ci și-au văzut de drum, mulțumiți că au fost vindecați. Ei nu I-au dat cinste lui Dumnezeu și nici lui Isus Hristos, pe care El Îl trimisese să fie Vindecătorul lor. Domnul lucrează continuu pentru a ajuta omenirea. El împarte continuu recompensele Sale. El îi ridică pe bolnavi din paturile în care se sting și îi eliberează pe oameni din primejdii pe care aceștia nu le văd; El încredințează îngerilor cerești salvarea oamenilor din nenorociri, păzindu-i de ciuma care umblă în întuneric și de distrugerea care îi risipește la amiază, dar inimile lor nu sunt impresionate. Ei nu iau în considerare binecuvântările lui Dumnezeu, nu se bucură de dragostea Lui. Își concentrează toate gândurile asupra lor înșiși. Ei nu apreciază tandrețea plină de milă și iubirea fără egal a lui Hristos. Doar câțiva înțeleg că binecuvântările lor sunt rezultatul îndurărilor nesfârșite ale lui Dumnezeu prin Isus Hristos; cei care înțeleg acest fapt Îi înalță cântări lui Dumnezeu în inimile lor și, la fel ca leprosul vindecat, îi aduc o jertfă de laudă și de mulțumire.

Sunt mulți care susțin că Isus i-a curățat de lepra păcatului. Dar cât de puțini continuă să ofere o jertfă de laudă, dându-I slavă lui Dumnezeu! Marele dar pe care Dumnezeu l-a dăruit lumii în persoana singurului Său Fiu cere un răspuns la fel de sincer de iubire și de recunoștință precum cel venit de pe buzele samariteanului care s-a întors să-I dea slavă lui Dumnezeu. Atunci când prietenii noștri de pe pământ ne oferă daruri și favoruri, simțim înclinația de a manifesta recunoștință și de a le răspunde la rândul nostru cu daruri și favoruri. Dar cât de indiferente și nepăsătoare, cât de lipsite de apreciere sunt inimile oamenilor față de iubirea lui Dumnezeu! Cât de puțin par să se gândească oamenii la binecuvântările ce sunt revărsate asupra lor de bunul nostru Tată ceresc! Domnul întreabă: „Unde este slava mea și lauda mea pentru dragostea nemărginită pe care am arătat-o oamenilor?” Este imposibil ca Dumnezeu să ofere o manifestare mai mare a compasiunii Sale duioase și a iubirii Lui binevoitoare. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” În acest singur dar este cuprins tot cerul. Prin meritele darului lui Hristos avem parte de toate îndurările noastre. Când ne împărtășim din hrana noastră zilnică ne putem bucura cu inima, cu sufletul și cu vocea; căci este darul lui Dumnezeu prin Isus Hristos. – „Sign of the Times”, 25 iunie & 2 iulie 1896