[vineri, 2 decembrie]

Mărturia lui Fia de Christopher Sorensen

O tânără pe nume Fia a început să frecventeze biserica noastră din Surin. Ea a crescut constant în călătoria ei alături de Isus. Mai întâi, a slujit pe post de lider muzical la Școala de Sabat, iar acum este instructor asistent în departamentul nostru de tineret. Aș dori să vă împărtășesc mărturia ei simplă și încântătoare.

Trecând de la islam la budism, și apoi la creștinism, Fia a parcurs o călătorie religioasă uimitoare. Când era o tânără, bunica și tatăl ei musulman au dus-o la moschee. După ce părinții Fiei au divorțat, familia mamei ei a dus-o la templele budiste unde aducea jertfe de mâncare și participau la incantații pentru obținerea de merite.

Într-o zi, o mătușă a venit în vizită și a început să le vorbească despre Isus. Ea i-a dat lui Noot, mama Fiei, o Biblie. Numai că Fia nu era interesată de creștinism. În plus, bunicul ei era foarte bolnav în perioada aceea și trebuia să aibă grijă de el. Nu avea timp să viziteze bisericile creștine. A doua zi după ce bunicul ei a murit, Fia a coborât și și-a găsit mama citind Biblia. Nu a trecut mult și mama ei i-a spus: „Să mergem să vizităm o biserică creștină!”

„Vorbești serios?”, a întrebat-o Fia consternată, întrebându-se ce s-o fi întâmplat cu mama ei. Fără entuziasm, Fia a acceptat să meargă cu ea. Au mers de mai multe ori la biserică, dar nu în fiecare duminică, pentru că uneori Fia avea prea multe teme.

Cam după un an, o altă mătușă a venit din nou în vizită și le-a spus lui Noot și Fiei că a găsit o comunitate cu învățături bazate pe Biblie și care păzea toate poruncile lui Dumnezeu. Ea le-a invitat să meargă la o biserică adventistă pentru a experimenta personal cele relatate. Așa că mătușa, Noot și Fia au participat împreună la serviciul divin pentru câteva Sabate. Noot a fost foarte impresionată și a decis că va rămâne și va lucra cu sora ei care locuia în Sakeow. Fia a rămas cu o altă mătușă în Surin și și-a continuat studiile. În curând, Noot a sunat-o și i-a spus despre biserica adventistă din Surin și a încurajat-o să meargă. La început, Fia nu a acționat conform dorințelor mamei ei, dar în cele din urmă ne-a vizitat și și-a găsit căminul spiritual.

Când am întrebat-o pe Fia ce a convins-o că Dumnezeu este real, ea a răspuns: „Ei bine, după moartea bunicului meu, familia noastră a trecut printr-o serie de probleme grave. Mătușile mele creștine ne-au spus că atunci când suferim și avem probleme, ar trebui să ne rugăm și să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute. La început nu ne-am rugat cu adevărat, dar mătușa mea s-a rugat pentru noi, iar viețile noastre s-au îmbunătățit! Știu că Dumnezeu ne-a ajutat.

Apoi a început să-mi crească o tumoare pe vârful limbii și mă durea îngrozitor. Doctorul nostru nu mai văzuse așa ceva. Mi-a recomandat o biopsie pentru a determina dacă era sau nu cancer. Mama mea, fiind proaspăt credincioasă pe vremea aceea, avea doar o credință slabă și nu asistase niciodată la un miracol. Prietenii creștini au sfătuit-o să postească și să se roage, așa că ea a făcut întocmai. Două zile mai târziu, m-a întrebat care e situația tumorii de pe limbă și mi-am dat seama că aceasta a dispărut. Slavă Domnului!

Un alt miracol de care îmi amintesc este modul în care Dumnezeu m-a scos dintr-un anturaj prost. Vedeți, acolo unde locuiesc eu, elevii rămân în același grup în timp ce trec dintr-un an de studiu în altul. Mulți dintre copiii din grupa mea de clasele a VIII-a și a IX-a erau renumiți pentru că beau, fumau și aveau o moralitate îndoielnică. Dar pe măsură ce se apropia timpul să dăm testele de admitere la programele din clasele superioare, am început să mă rog: «Doamne, dacă vrei să intru la programul de matematică și de știință și să scap de acești colegi de clasă, te rog ajută-mă să trec examenul de admitere.» Și știi ce? Dumnezeu a răspuns rugăciunii mele! Am trecut și am fost acceptată în program și am fost mutată din grupul acela. Când am văzut rezultatele testului, am fost atât de fericită, încât am plâns. Îi mulțumesc lui Dumnezeu; dacă aș fi rămas blocată între ei, mă îndoiesc că aș fi astăzi copilul lui Dumnezeu.”