[duminică, 27 noiembrie] 

Poate că temându-se să nu fie învinuiți pentru apariția neghinei, „robii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?»” (Matei 13:27).

Stăpânul cunoștea însă adevărata sursă a neghinei și le-a explicat slujitorilor săi despre semănătura inamicului său. Slujitorii erau nerăbdători să se întoarcă pe câmp și să smulgă neghina, dar stăpânul le-a interzis să facă acest lucru, explicând: „«Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea»” (Matei 13:29). Valoarea fiecărui fir de grâu era atât de mare, încât stăpânul nu era dispus să riște să piardă nici măcar unul.

Apoi stăpânul le-a dat servitorilor săi câteva instrucțiuni importante, dar greu de urmat. „Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu»” (versetul 30).

Unii dintre servitori trebuie să se fi întrebat de ce stăpânul ar spune: „Lăsați-le să crească amândouă împreună.” Pare a fi o metodă proastă de administrare a situației. Neghina ar diminua recolta, crescând în jurul grâului și consumând hrană valoroasă din sol. Numai că neghina arată ca grâul imediat când răsare, iar slujitorii nu ar fi fost capabili să facă distincția între cele două tipuri de plante. „Păcatele unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă” (1 Timotei 5:24). Neghina face parte din această a doua clasă.

Bineînțeles, omul care a semănat sămânța cea bună este Isus (Matei 13:57). El Și-a semănat câmpul, care este biserica Sa aflată în lume (Parabolele Domnului Hristos, p. 43). Cum secerișul reprezintă sfârșitul lumii, această parabolă ne ajută să înțelegem condiția bisericii la sfârșitul timpului (Matei 13:40). De asemenea, ne dezvăluie metoda lui Dumnezeu de a curăța biserica.

Parabola lui Hristos ne arată că „totuși în biserică vor veni dezbinări. Se vor dezvolta două grupări. Grâul și neghina cresc împreună pentru seceriș. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, lucrarea se va dezvolta, va fi tot mai profundă și mai serioasă. Toți aceia care conlucrează cu Dumnezeu vor lupta cât se poate de stăruitor pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna” „(Solii alese”, vol. 2, p. 152).

„În biserică sunt membri mântuiți și pierduți, și acest lucru va fi adevărat până la vremea secerișului. Gândul că suntem fie un fir de grâu, fie unul de neghină, care crește și se coace în cadrul bisericii, ar trebui să ne trezească. Dar cele două nu pot fi identificate cu exactitate până când nu se vor arăta roadele la timpul secerișului (Matei 7:16–20).

Unii oameni par să creadă că, dacă ajung membri ai bisericii, toate așteptările lor vor fi împlinite și vor cunoaște numai oameni curați și desăvârșiți. Ei sunt zeloși în credința lor și, când văd greșelile membrilor din biserică, spun: «Noi am părăsit lumea ca să nu mai avem nicio legătură cu caracterele rele, dar răul este prezent și aici.» Apoi, asemenea slujitorilor din parabolă, se întreabă: «Cum a apărut neghina?» Nu trebuie să cădem în descurajare din această cauză, pentru că Domnul nu ne-a dat motive să credem că biserica este desăvârșită. Cu tot zelul nostru, nu vom reuși să schimbăm biserica luptătoare într-o biserică la fel de curată ca biserica triumfătoare” („Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei”, p. 86).

Atât grâul, cât și neghina vor crește laolaltă până la vremea secerișului. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)