[sâmbătă, 19 noiembrie] Evangheliștii cântăreți

SECȚIUNEA I

Cetatea macedoneană Filipi a fost una importantă în zilele lui Pavel (vezi Faptele apostolilor 16:12). Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare, a fondat-o și a fortificat-o pentru a controla minele de aur din apropiere și un drum antic strategic. Minele de aur au continuat să ofere orașului o mare bogăție.

La câteva secole după înființare, Filipi a fost locul bătăliei finale din războiul civil roman ce a urmat asasinării lui Iulius Caesar. Victoria de aici a deschis calea ca Octavian să devină împărat roman. Octavian este mai bine cunoscut cu numele de Caesar Augustus, conducătorul roman din vremea când s-a născut Isus.

Având o climă temperată, a fost preferată ca loc de retragere pentru soldații care terminau serviciul militar. Cetatea a fost descrisă ca o Romă în miniatură, fiind guvernată de doi ofițeri militari numiți de Senatul roman. Deși Filipi era o cetate complet păgână, fără nicio sinagogă evreiască, un grup de femei de acolo păzeau Sabatul și se adunau săptămânal în afara agitației urbane, pentru a se închina în liniște lângă micul râu Gangites. Când Pavel, Sila, Luca și alții din echipa lor au ajuns în Filipi, s-au alăturat acestui grup. Pavel a fost invitat să vorbească la întâlnirea femeilor, și ele ascultau cu atenție mesajul. Lidia a continuat să studieze cu echipa lui Pavel și, la puțin timp, s-a botezat cu întreaga familie. Ea era foarte ospitalieră și și-a pus casa la dispoziția misionarilor.

Nu toate femeile din Filipi au primit atât de ușor mesajul Evangheliei. Era o femeie stăpânită de demoni care a adus multe necazuri orașului. Ea a început să-i urmărească zi de zi pe Pavel și ai lui când aceștia mergeau să predice adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ea se ținea după ei strigând: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii” (Faptele 16:17). Tulburarea provocată de ea distrăgea atenția oamenilor și discredita Evanghelia. Demonii care o controlau îi înșelau pe oameni, chiar dacă cuvintele lor erau adevărate: mulți au fost făcuți să creadă că oamenii care vorbeau cu Duhul și puterea lui Dumnezeu erau stăpâniți de același spirit ca acest emisar al Satanei.

Pavel a așteptat cu răbdare până când Duhul Sfânt l-a inspirat să spună: „În Numele lui Isus Hristos, îți poruncesc să ieși din ea”(versetul 18). Demonul a părăsit-o imediat pe femeie, iar ea a rămas tăcută, dar sănătoasă. Locuitorii au văzut că Dumnezeul lui Pavel era mai puternic decât demonii.

Femeia a devenit o urmașă a lui Hristos.

Deși femeia stăpânită de demoni crease probleme, ea făcuse și bani din afaceri oculte. Stăpânilor ei, înfricoșați „că s-a dus nădejdea câștigului lor”, li s-au alăturat și alții din oraș, interesați să facă bani din ocultism. Ei „l-au prins pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață la autorități” (versetul 19).

În conformitate cu legea romană, acțiunea gloatei era ilegală, dar pe Paul și Sila „i-au dat pe mâna dregătorilor”, acuzându-i că încalcă legea. „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea; sunt niște iudei care vestesc niște obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm” (versetele 20, 21).

Dar această lovitură aparentă primită în Filipi avea să fie până la urmă o mare victorie a Evangheliei. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)