[miercuri, 19 octombrie] Către tineri – partea a 3-a

Muzica este idolul căruia i se închină mulți dintre cei care susțin că sunt creștini păzitori ai Sabatului. Satana nu are nimic de spus împotriva muzicii, dacă poate face din ea un canal prin care să câștige acces la mintea tinerilor. Tot ceea ce distrage mintea de la Dumnezeu și consumă timpul care ar trebui dedicat slujirii Sale se potrivește scopului lui Satana.

El lucrează prin mijloacele care vor exercita cea mai puternică influență pentru a-i menține pe cât mai mulți într-o stare de confuzie plăcută, paralizați de puterea lui. Când este folosită într-un scop bun, muzica este o binecuvântare; dar adeseori ea este transformată de Satana într-unul dintre cele mai atrăgătoare mijloace ale lui de a ademeni sufletele și a le prinde în capcană. Atunci când se face abuz de ea, aceasta îi conduce pe cei neconsacrați la mândrie, vanitate și nebunie. Atunci când i se îngăduie să ia locul devoțiunii și al rugăciunii, este un blestem teribil. Tinerii se adună să cânte și, deși susțin că sunt creștini, adeseori Îl dezonorează pe Dumnezeu și își fac de rușine credința prin conversațiile lor frivole și prin muzica pe care o aleg. Muzica sacră nu se potrivește gustului lor. Am fost îndrumată către învățăturile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu, care au fost trecute cu vederea. La ziua judecății, toate aceste cuvinte inspirate îi vor condamna pe cei care nu le-au acordat atenție.

Dumnezeu este slăvit prin cântări de laudă înălțate dintr-o inimă plină de dragoste și de devotament față de El. Atunci când credincioșii consacrați se adună laolaltă, ei nu trebuie să discute despre defectele altora și nici să-și găsească plăcerea în murmure sau în nemulțumiri; mila și dragostea, legătura desăvârșirii, aceasta trebuie să fie în mijlocul lor. Dragostea față de Dumnezeu și față de semeni se revarsă de la sine în cuvinte de afecțiune, de simpatie și de respect față de frații lor. Pacea lui Dumnezeu domnește în inima lor; cuvintele lor nu sunt deșarte, lipsite de valoare și ușuratice, ci sunt rostite spre mângâierea și zidirea celorlalți. Dacă ar asculta îndemnurile date de Domnul Hristos și de apostolii Săi inspirați, creștinii ar trăi religia Bibliei și s-ar scuti singuri de încercări grele și de multă tulburare, pe care acum le atribuie necazurilor care vin drept consecință a faptului că ei cred un adevăr nepopular. Aceasta este o tristă greșeală. Ei își atrag singuri asupra lor foarte multe dintre încercările prin care trec, deoarece s-au îndepărtat de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei cedează în fața lumii, așezându-se singuri pe terenul de luptă al vrăjmașului și îl invită pe Diavol să-i ispitească. Aceia care aderă strict la sfaturile și învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu, căutând, cu rugăciune, să cunoască și să împlinească voia Sa cea dreaptă, nu resimt necazurile mărunte ale zilei. Recunoștința pe care ei o simt și pacea lui Dumnezeu care domnește în ei le îndeamnă inima să înalțe melodii către Domnul, iar prin cuvintele lor, ei își reamintesc datoria lor de afecțiune și de recunoștință față de Mântuitorul lor drag, care i-a iubit atât de mult încât a murit pentru ca ei să poată avea viață. Niciun om în inima căruia locuiește Mântuitorul nu-L va dezonora în fața altora prin acorduri de instrumente muzicale care abat mintea de la Dumnezeu și de la cer către lucruri superficiale, neînsemnate…

Tinerii vor întreba: „Doamne, ce vrei să fac? Cum aș putea să onorez și să slăvesc numele Tău pe pământ?” Suflete pier peste tot în jurul nostru și, cu toate acestea, ce fac tinerii pentru a câștiga suflete la Hristos? Cei care merg la școală ar putea avea o influență în favoarea Mântuitorului; dar cine rostește numele lui Hristos? Cine pledează cu duioșie și cu seriozitate pentru ca prietenii și colegii lor să abandoneze calea păcatului și să aleagă calea neprihănirii? Mi-a fost arătat că aceasta este calea pe care ar trebui să o adopte tinerii credincioși, însă ei nu fac acest lucru; li se pare mai potrivit, pentru simțămintele lor să li se alăture celor păcătoși în sporturi și în plăceri. Cei tineri au o sferă largă de utilitate, dar ei nu o văd. O, dacă și-ar pune acum la lucru puterile minții ca să caute căi de a se apropia de păcătoșii care pier, de a le face cunoscută acestora calea sfințirii și, prin rugăciuni și cereri stăruitoare, să câștige măcar un suflet pentru Hristos! Ce țintă nobilă! Un suflet care să se bucure de fericire și de viața veșnică! O nestemată în coroana lor, care să strălucească veșnic, asemenea unei stele! Dar este posibil ca nu doar un suflet, ci mai multe să fie întoarse de la minciună la adevăr, de la păcat la sfințenie. Prin profetul Său, Domnul spune: „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci.” Cei care se angajează alături de Hristos și de îngeri în lucrarea de salvare a sufletelor care pier vor fi răsplătiți cu generozitate în Împărăția cerurilor…

Tineri și tinere, am văzut că Dumnezeu are să vă dea o lucrare de făcut – luați-vă crucea și urmați-L pe Hristos, altfel, nu sunteți demni de El. Dar rămânând în această indiferență nepăsătoare, cum puteți spune că aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi? Și cum vă așteptați să fiți mântuiți, dacă nu împliniți voia Domnului vostru ca niște slujitori credincioși? Toți aceia care au viața veșnică vor fi lucrat bine. Împăratul slavei îi va înălța la dreapta Sa și le va spune: „[Ați lucrat] bine, robi buni și credincioși!” Cum ați putea spune câte suflete ați fi salvat de la ruină, dacă în loc să vă căutați propriile plăceri, ați fi căutat să vedeți ce lucrare puteați să faceți în via Stăpânului? Pentru câte suflete, aceste întruniri de dragul discuțiilor și al muzicii au fost mijloacele mântuirii? Dacă nu puteți menționa nici măcar un suflet care a fost salvat pe această cale, atunci schimbați-vă calea. Începeți să vă rugați pentru suflete; apropiați-vă de Hristos, de coasta Lui sângerândă. Împodobiți-vă viața cu un spirit blând și liniștit și lăsați ca cererile voastre umile, zdrobite, să se înalțe cu stăruință către El, pentru a primi înțelepciunea de care aveți nevoie, ca să vă salvați nu doar propriul suflet, ci și sufletele altora. Rugați-vă mai mult decât cântați. Nu aveți mai multă nevoie de rugăciune decât de cântare? Tineri și tinere, Dumnezeu vă cheamă să lucrați, să lucrați pentru El! Faceți o schimbare totală în viața voastră. Voi puteți face o lucrare pe care cei care slujesc prin cuvânt și învățătură nu o pot face. Puteți ajunge la o categorie de oameni la care pastorii nu pot ajunge. – Ellen White, „Mărturii pentru biserică”, vol. 1, pp. 481–487