[marți, 27 septembrie] O mustrare aduce binecuvântări

Pe când mă aflam la Healdsburg, am primit o copie a buletinului California Christian Advocate, în care erau prezentate întâlnirile noastre prin comparație cu cele ale Mișcării millerite din 1844.

Un editor de ziar scrisese despre adunările de corturi ale adventiștilor: „Pe vremuri, ei au ținut discursuri mulțimilor ce ieșiseră să audă vorbindu-se despre profeție. În cele din urmă, au stabilit data întoarcerii Domnului, iar în ziua hotărâtă, îmbrăcați în hainele lor de mers în ceruri, unii s-au dus în cimitire ori s-au cățărat pe acoperișuri… Această mișcare din Healdsburg are aceleași trăsături. Bărbații ce conduc întâlnirile nici nu predică, nici nu se roagă… Au cărți de vânzare despre Daniel și Apocalipsa. Oamenii nu trebuie să se teamă că dintr-o asemenea mișcare entuziastă va ieși ceva permanent.”

După un timp, s-a întâmplat să fiu în cort când a oprit diligența cu poșta chiar în față, iar vizitiul ne-a informat că primisem o scrisoare. Aceasta era adresată „Fraților de la cortul din Healdsburg, California”. Am deschis-o și am citit-o. „Îmi cer scuze că mă adresez vouă cu titulatura de „Frații din cort”, căci nu vă cunosc numele. Probabil că ați văzut articolul din numărul recent al California Christian Advocate, în care se vorbea despre întâlnirile în cort organizate de voi aici, în Healdsburg. În acel articol se zicea că aveți cărți de vânzare despre subiectul cărții Apocalipsa. Studiez această carte de 20 de ani și am trimis scrisori în New York, Philadelphia și alte locuri ca să obțin vreun tratat care o explică, dar nu am avut noroc să găsesc ceva. Aș dori să-mi trimiteți prin serviciul de curierat Wells Fargo Express una dintre cărțile despre Apocalipsa pe care le vindeți. Trimiteți-o C.O.D. și voi trimite suma de plată. Vă rămân profund îndatorat, William Hunt, Gold Hill, Nevada.”

Iată, dar, cum poate fi verificată valabilitatea Scripturii: „Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr.” Micul articol din ziar scris împotriva noastră a lansat un apel pentru căutarea adevărului. Am făcut un pachet de cărți pentru domnul Hunt și i l-am trimis prin poștă ca să facem economie. Apoi i-am scris o scrisoare lungă în care îi explicam ofensele editorului aduse adventiștilor și i-am spus despre poporul nostru și ce făceam noi. Le-am menționat și altora despre cărțile noastre și despre ziarul nostru săptămânal „The Advent Review and Sabbath Herald”.

Nu a trecut mult și angajatul serviciului de curierat Wells Fargo mi-a adus o scrisoare nouă din Gold Hill, Nevada, adăugând și informația că la biroul lor mă aștepta și un pachet cu bani. „N-am putut să-l aduc până ce nu semnați pentru primire”, a spus. Domnul Hunt mi-a scris că a citit toată literatura din pachet și că acum o citea a doua oară. Era recunoscător că găsise atât de multă lumină și spunea că o crede în întregime. „Nu vreau să vă pierd urma”, a adăugat, „așadar, când plecați din Healdsburg, asigurați-vă că-mi trimiteți adresa oficiului vostru poștal.” A comandat Review pentru un an de zile, precum și alte cărți pe care i le menționasem. „Vă trimit 20 de dolari prin Wells Fargo”, mi-a scris. Luați plata pentru cărți și restul păstrați-i dumneavoastră.

I-am trimis cărțile pe care le-a cerut și i-am spus că nu vreau să păstrez banii pentru mine. În curând, m-am trezit că mi-a trimis alți 20 de dolari pe care să-i folosesc la cheltuielile cu cortul. Corespondența a continuat până când i-am trimis copii după tot ce publicase denominațiunea, inclusiv un set din Mărturii. Drept răspuns, a trimis pentru a treia oară 20 de dolari și ne-a spus că el crede tot ceea ce noi învățăm și că își aranjase afacerile lui astfel încât să țină cont de Sabat. Ajunși în punctul acesta, am știut că nu trebuia să ne alarmăm din cauza micilor reproșuri ce ne erau aduse.