[vineri, 9 septembrie] Construirea unui vas misionar – partea a 2-a

În Myanmar, cunoscut și sub numele de Birmania, am întâlnit doi tineri care înființează biserici într-o parte a țării de lângă Bangladesh. De la sediul misiunii din Yangoon, Than Thun are nevoie de 26 de ore de călătorie cu autobuzul și barca pentru a ajunge la zona sa misionară. El lucrează cu tribul Mru, unul dintre acele grupuri de oameni la care este greu de ajuns, aceștia fiind budiști devotați. De asemenea, ei cred cu tărie în spirite.

Munca lui abia începe. Dumnezeu i-a dat o soție al cărei tată este întemeietorul satului. Majoritatea rudelor nu sunt încă credincioase. El are nevoie de rugăciunile noastre. Are nevoie și de o barcă. El spune că ar putea face atât de multe lucruri în timpul sezonului ploios. Este singura modalitate de a ajunge la oameni. Are nevoie doar de aproximativ 350 de dolari pentru o barcă. Asta chiar este o investiție bună!

În sfârșit, iată-l pe domnul Aye Tun. Este atât de încântat de lucrarea lui de evanghelizare. Chiar de curând, noii săi membri au curățat un loc în junglă, au tăiat bambus și l-au transportat pentru a construi o mică biserică. Le-a luat un an întreg, dar au făcut totul singuri, astfel încât să nu fie nevoiți să cheltuiască bani.

„Sunt foarte mândru de reputația pe care o are biserica noastră în satul nostru”, spune Aye Tun. „Oamenii observă că nu fumăm, nu bem și nu mâncăm alimente necurate. Când oamenii se îmbolnăvesc, vin la membrii noștri și ne cer să ne rugăm pentru ei.”

Ne-a povestit despre un bărbat pe nume Sam Win, care se îmbăta adesea și se lua la bătaie. Le dădea mari bătăi de cap părinților lui. Aye Tun le-a spus părinților lui Sam despre vestea cea bună, iar aceștia au devenit membri ai bisericii. Împreună, s-au rugat pentru Sam. După un an, acesta s-a lăsat de fumat și de băut. A devenit blând și bun. Chiar și-a cerut scuze părinților săi și a început să meargă la mica biserică de bambus ca să se închine, iar în cele din urmă a fost botezat. Acum lucrează ca fermier și vine la închinarea de seară. Aceasta este lucrarea Dumnezeului nostru minunat!

Prin urmare, Aye Tun este încântat să-I slujească lui Isus în junglele statului Chin. Are aproximativ 70 de membri împrăștiați în cinci sate. Mi-a spus: „Este destul de greu să-i vizitez pentru că nu există drumuri. Dacă aș avea o barcă, aș putea să-i vizitez în mod regulat și să-i aduc uneori să se închine toți împreună.” N-ați spune că merită să vă rugați pentru asta? O barcă – o altă barcă pentru a ajunge la oameni.

Îmi amintește de un text din Evrei 11:7 – „Prin credință Noe, când a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau și, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-și scape casa…” Nu trebuie să construim o barcă în acest scop, dar ne-am putea folosi banii ca să cumpărăm niște bărci pentru cei care trăiesc pe apă. Și poate că, implicându-ne, sacrificând pentru lucrări misionare ca o familie, vom construi un stil de viață și un caracter ce ne va ajuta să rămânem pe linia de plutire în vremurile de criză ce stau să vină.

În mod cert, vom oferi o barcă a mântuirii acelor oameni la care este greu de ajuns. Dintre membrii Mru la care Than Tun încearcă să ajungă, 96% sunt budiști. Nu departe se află un alt trib de aproximativ 100 000 de oameni, numit Intha. Dintre aceștia, 98% sunt budiști. Ghiciți unde locuiesc mulți dintre ei. Chiar pe lacul Inle, în case plutitoare. Se pare că am mai putea construi câteva bărci. Să ne alăturăm lui Noe și familiei lui. Să ne alăturăm lui Saraeng, lui Than Tun și lui Aye Tun. Să facem tot ce putem ca să ajungem la oameni pentru Isus.