[marți, 30 august] Pionierat la Petaluma

Lucrurile au stat astfel până pe data de 27 iulie, când domnul Hough, unul dintre independenții de la Petaluma, a sunat la St. John’s și a întrebat dacă sunt doi pastori cu un cort care stăteau la el. Cum ne-a găsit atât de repede într-un oraș care număra pe atunci 175 000 de oameni?

Aflându-se pe drum, s-a simțit îndemnat să meargă de îndată la Pacific Mail și să întrebe dacă venise un cort cu ultimul vapor cu aburi de la Panama. În timp ce întreba unde era cortul, în depozit intră chiar camionagiul care mutase cortul. Acesta l-a îndrumat spre strada Minna St. Prin urmare, domnul Hough ne-a găsit la numai treizeci de minute de când ajunsese în San Francisco cu vaporul cu aburi de la Petaluma.

A doua zi am fost la Petaluma. La sosirea noastră, domnul Hough ne-a întâmpinat și ne-a spus: „Veți sta la mine acasă în seara asta, dar sunt aranjamente făcute să luați cina la domnul Wolf.” Am aflat după aceea că acest lucru fusese planificat astfel ca domnul Wolf să poată vedea dacă cei doi bărbați erau aceia pe care îi văzuse în vis.

Când ne-a văzut venind, i-a spus soției sale: „Iată-i! Sunt chiar bărbații pe care i-am văzut în vis.” În acest mod s-a rezolvat problema încrederii grupului. Oamenii aceștia au făcut tot ce au putut pentru a ne asigura cazarea și pentru a aranja întâlnirile în cort.

Pe data de 3 august, ne-am instalat în camerele de menaj care aparțineau unuia dintre independenți. Petaluma fusese în carantină pentru variolă timp de o lună. Efortul nostru era de a organiza o adunare, una dintre primele adunări publice organizate după ridicarea carantinei. Serviciul în cort a început joi seara, pe data de 13 august, în fața unei mulțimi atente.

Când am sosit în San Francisco am găsit o scrisoare de la sora White, în care ne oferea sfaturi despre modul cum să lucrăm în California. În New England am avut grijă ca, împreună cu fratele Bourdeau, să o scoatem la capăt cu banii, dar acum în sfatul ei ne transmitea: „Nu puteți să faceți lucrare în California așa cum ați făcut în New England. Californienii ar considera economiile stricte drept zgârcenie. Acolo lucrurile sunt gestionate într-o manieră mai liberală. Va trebui să-i abordați cu același spirit liberal.”

Moneda cu valoarea cea mai mică folosită pe vremea aceea în California era cea de zece cenți. Când oamenii au văzut că broșurile noastre costau un cent și doi cenți, ne-au întrebat dacă ne așteptam să le vindem, pentru că pe acolo nu circulau monede cu o valoare atât de mică. „Atunci le vom da gratis”, am răspuns.

Aveam pachete cu diverse broșuri ce însumau 500 de pagini, pe care le-am scos la vânzare la 50 de cenți bucata. Dându-ne un dolar, un bărbat a spus: „Un dolar este destul de ieftin.” Și alții i-au urmat exemplul și, în câteva minute, standul nostru a fost complet golit de broșuri. Înainte de încheierea întâlnirilor, vânduserăm al patrulea transport de cărți trimise de fratele White, care a comentat: „Vindeți mai multe cărți acolo decât toate celelalte grupuri cu cortul de la est de Munții Stâncoși.”

Întâlnirile noastre din Petaluma s-au încheiat duminică noaptea, pe data de 18 octombrie. Deși a existat opoziție din partea pastorilor orașului, și până și domnul Wolf s-a întors împotriva noastră, douăzeci de persoane au acceptat adevărul.

La finalul unuia dintre servicii, trei bărbați din Windsor, sat aflat la 25 de mile nord, ne-au îndemnat să ținem următoarea noastră serie acolo; așa că, pe data de 4 noiembrie, am început întâlnirile într-o casă de adunare pusă la dispoziție gratuit în micul lor sat. Cu toate că opoziția întâlnită la Petaluma ne-a urmat și aici, o duzină de oameni au acceptat solia, printre ei numărându-se doctorul Krieschbaum şi Madam Parrot, o doamnă franceză, absolventă a unei facultăți de medicină din Geneva.

S-a întâmplat ca Abram LaRue, primul nostru misionar în China, să citească publicațiile noastre în timp ce tăia lemne pentru unul dintre frații noștri din Windsor. După ce a citit, a participat la întâlniri și a fost botezat. J.F. Wood din Walla Walla, Washington, se mutase în California pentru a „scăpa de Sabatul” cu care îl bătea la cap un vecin adventist. A închiriat o fermă în apropiere de Windsor și, fapt destul de ciudat, a participat la întâlnirile noastre. Aici a acceptat Sabatul, iar mai târziu s-a întors cu familia la Walla Walla, unde a ținut întâlniri și a organizat o biserică.