[marți, 23 august] Din Panama la Petaluma

Am plecat din New York în data de 24 iunie și am ajuns la Aspinwal în data de 3 iulie, la ora 9:00 a.m. La ora unsprezece, eram în drum cu trenul spre Panama, unde am ajuns la ora 3:00 p.m. Un remorcher ne-a dus la un vas cu aburi ancorat la o milă depărtare de țărm.

Ni se spusese că vasul cu aburi va pleca în curând spre California, dar a mai rămas ancorat două zile. Acest vas cu aburi, The Golden Gate, era cel mai mare al companiei. Următorul vas care făcea călătoria era unul mic, așa că vasul nostru a preluat din mărfurile transportate de cealaltă barcă pentru a-i ușura transportul.

Vasul nostru cu aburi a ajuns la San Francisco în ziua de Sabat, la ora 10:00 a.m., în data de 18 iulie, după o călătorie de 24 de ore începută la New York. Fratele Kellogg ne dăduse adresa familiei St. John’s, asigurându-ne că membrii acesteia se vor ocupa de noi. În timp ce eu am rămas pe loc cu familia până au fost coborâte bagajele de pe vasul cu aburi, fratele Bourdeau a plecat în căutarea adresei. S-a întors repede declarând că găsise câțiva păzitori ai Sabatului, care tocmai se adunau pentru o întâlnire și că aveau să o amâne până ce ajungeam și noi. Am găsit pe cineva care se ocupa de transportul bagajelor și acesta ne-a dus la St. John’s, unde am fost bine primiți și am ținut o scurtă întâlnire de Sabat, ca o introducere în California.

Când fratele White a făcut apel în Review pentru strângerea sumei de 1 000 de dolari, ca să ne trimită în California cu un cort nou, unul dintre ziarele din New York a preluat imediat știrea și a publicat în paginile sale informația despre cei doi evangheliști care se pregăteau să navigheze spre California pentru a ține servicii religioase într-un cort mare.

În Petaluma se găsea un grup de închinători care se autointitulaseră „Independenții”. Aceștia se separaseră de diferite biserici, simțind că nu pot avea părtășie din cauza formalismului și mândriei lor. Când au văzut articolul despre sosirea evangheliștilor cu un cort, s-au rugat ca, în cazul în care aceștia erau slujitorii Domnului, să aibă o călătorie prosperă.

În noaptea de după întâlnirea lor de rugăciune, unul dintre membrii lor de seamă, domnul Wolf, a primit un vis foarte impresionant, în care a văzut țara cuprinsă de beznă și întuneric. Pe când se gândea la asta, a văzut doi bărbați întreținând un foc ce a adus bucurie locuitorilor. În timp ce focul ardea strălucitor și oamenii lui se bucurau de lumină, i-a văzut pe toți pastorii din Petaluma venind încărcați cu tufe și smocuri de iarbă, pe care le-au aruncat în foc pentru a stinge flăcările. Dar cu cât încercau mai mult să stingă focul, cu atât mai strălucitor ardea. În timp ce pastorii încercau să stingă primul foc, cei doi bărbați s-au apucat să aprindă și să întrețină al doilea foc. Acest proces s-a tot repetat până când oamenii au aprins cinci focuri. Pastorii s-au plâns: „Cu cât încercăm mai mult să stingem focul, cu atât mai tare arde acesta. Nu are rost să încercăm să ne opunem public acestor oameni, căci ei sunt în avantaj față de noi.”

După aceea, domnul Wolf a visat că acei doi bărbați erau aceia care veneau cu cortul. El a povestit visul fraților lui, spunându-le că trebuie să-i vadă pe acești evangheliști când sosesc, căci dacă erau bărbații din vis în mod cert o să-i recunoască.

Noi așteptam să primim cortul de-abia la două săptămâni după sosire. Dar ce surpriză am avut în dimineața de 20 iulie, în timp ce mă plimbam cu fratele Bourdeau pe cheiul Pacific Mail, când am văzut că sacii cu cortul nostru sosiseră cu același vas cu aburi ca și noi! Iată o nouă lucrare a Providenței. Cortul nostru intrase la bagajele suplimentare încărcate la Panama pentru care plătiserăm doar un tarif mic.

Cum sosise și cortul, ne-am grăbit să pregătim stâlpii laterali, funiile și felinarele pentru întâlniri. Am aranjat mutarea cortului la St. John’s și am început să studiem și să ne rugăm în privința locului unde să-l ridicăm. Ceilalți puțini păzitori ai Sabatului erau neliniștiți că prima noastră încercare se va opri acolo, dar după ce ne-am rugat în privința asta, ne-am simțit îndemnați să mergem spre nord-vest, departe de San Francisco. În urma căutărilor în oraș, nu am găsit decât un loc pe care îl puteam obține la un preț de 40 de dolari pe lună. Asta a rezolvat problema în San Francisco la acea vreme.