[duminică, 21 august]

SECȚIUNEA II

Când două părți opuse aflate într-o dispută nu pot ajunge la un acord, ele pot hotărî să meargă la tribunal pentru a lăsa un judecător să rezolve conflictul. Dar atunci când una dintre părți, sau chiar amândouă, nu acceptă decizia judecătorului, se poate face apel la un tribunal superior pentru a anula decizia tribunalului inferior. În multe țări, ultimul tribunal la care se poate face apel se numește Înalta Curte. Niciun alt tribunal din țara respectivă nu poate anula decizia Înaltei Curți.

Chiar dacă se presupune că trebuie să fie imparțiale și corecte, bazându-și deciziile pe fapte și pe lege, tribunalele omenești sunt adesea foarte nedrepte, achitând oameni nelegiuiți și pedepsindu-i pe cei drepți. Se presupune că tribunalele ar trebui să-i protejeze pe cei slabi și sărmani de cei puternici și bogați. Cu toate acestea, tribunalele din lumea aceasta pot călca în picioare drepturile celor mai nevoiași dintre cetățeni. Procesele de apel adaugă un strat important de protecție.

Când un cetățean roman simțea că nu a fost tratat corect de un judecător, avea dreptul să facă apel la Cezar. Acesta era echivalentul roman al Înaltei Curți. Acest drept era extrem de prețuit. Pavel l-a utilizat înaintea împăratului Agrippa.

Pavel, însă, nu a făcut apel doar la Cezar, ci și dincolo de acesta, și anume la Dumnezeul Cezarului. Deoarece Dumnezeu se află la conducerea omenirii și poruncește conducerilor, acestea se găsesc sub jurisdicția Sa. Creștinii beneficiază de o protecție minunată – ei pot face apel la Înalta Curte din ceruri. Viziunea din Daniel 7 oferă creștinilor o idee despre tribunalul ceresc la care fac apel atunci când tribunalele pământești dau verdicte nedrepte împotriva lor.

„Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinților și i-a biruit, până când a venit Cel Îmbătrânit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, și a venit vremea când sfinții au luat în stăpânire împărăția” (Daniel 7:21,22).

În această viziune, Daniel a văzut succesul avut de cornul mic în războiul purtat împotriva poporului lui Dumnezeu tocmai până la a doua venire a Domnului Hristos, când sfinții au luat în stăpânire împărăția. Dar conducerea cornului cel mic va ajunge la final. Chiar dacă suntem norocoși să trăim într-o perioadă scurtă de pace, știm din cuvântul sigur al profeției că acest corn mic va începe din nou să persecute sfinții. „Conducătorii bisericii și ai statului se vor uni pentru

a corupe, a convinge sau a constrânge toate categoriile de oameni să respecte duminica. Lipsa autorității divine pentru sfințirea duminicii va fi înlocuită cu legi opresive” (Tragedia veacurilor, p. 609).

Dar persecuția ce va veni va avea o scurtă durată. De data aceasta nu va fi începutul altor 1 260 de ani de opresiune pentru poporul lui Dumnezeu. Tribunalul lui Dumnezeu este în ședință și va condamna de urgență papalitatea la pierderea împărăției. Aceasta va fi distrusă de ultimele șapte plăgi. Această sentință împotriva cornului mic din profeție, papalitatea din istorie, a fost deja hotărâtă. „Apoi va veni judecata și i se va lua stăpânirea, care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna” (Daniel 7:26).

Dar același tribunal care a hotărât pedeapsa cornului mic a hotărât și răsplata celor drepți. „Dar domnia, stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția Lui este o împărăție veșnică și toate puterile Îi vor sluji și-L vor asculta!” (Daniel 7:27).

În prezent, noi alegem dacă cetățenia noastră aparține lumii, care va fi distrusă în curând, sau împărăției veșnice din cer. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)