[miercuri, 3 august] Care e situația sufletului tău?

Dacă ar putea fi dată la o parte perdeaua dinaintea tinerilor care nu și-au dăruit niciodată inimile lui Dumnezeu, sau a celor care zic că sunt creștini, dar care nu au inima înnoită și nici temperamentul sfânt, ei ar vedea că ochiul lui Dumnezeu este mereu asupra lor și s-ar simți la fel de tulburați ca împăratul Babilonului.

Ei ar realiza că în fiecare loc și la fiecare oră din zi există un Privitor sfânt, care cântărește fiecare pricină, evaluând toată situația, fie că este una de fidelitate, fie una de lipsă de loialitate și înșelăciune.

Nu suntem niciodată singuri. Avem un Tovarăș, fie că Îl alegem sau nu. Tineri și tinere, amintiți-vă că, oriunde v-ați afla, orice ați face, Dumnezeu este și El prezent acolo. Pentru fiecare cuvânt și acțiune aveți un martor – Dumnezeul sfânt, care urăște păcatul. Nimic din ceea ce este spus, făcut sau gândit nu poate scăpa de ochiul lui infinit. Cuvintele tale s-ar putea să nu fie auzite de alte urechi omenești, dar ele sunt auzite de Conducătorul universului. El citește mânia interioară a sufletului când voința este bătută pe cruce. El aude expresia profanării. În cel mai adânc întuneric și în cea mai mare singurătate, El este acolo. Nimeni nu Îl poate înșela pe Dumnezeu; nimeni nu poate scăpa de responsabilitatea lui față de el.

„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști”, scrie psalmistul, „știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo. Dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: «Cel puțin întunericul mă va acoperi» și se va face noapte lumina dimprejurul meu, iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea strălucește ca ziua și întunericul, ca lumina.”

Zi după zi, înregistrarea cuvintelor, acțiunilor și influenței voastre este trecută în cărțile cerului. Cu acestea trebuie să vă întâlniți. „Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea… Și oricine nu a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc.”

Vă trimit avertizarea ca să luați aminte. Sunteți desemnați să fiți „lucrători împreună cu Dumnezeu”. Este posibil să ignorați această responsabilitate, dar acțiunile voastre în acest sens vor aduce cu siguranță consecințele lor. Dumnezeu a dat fiecăruia dintre voi o lucrare de făcut. El v-a dat capacități intelectuale, mijloace, lumină și cunoștințe, și vă va trage la răspundere pentru modul în care folosiți aceste puteri. „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o?” – „The Youth’s Instructor”, 26 mai 1898

Același Martor care a consemnat blasfemia lui Belșațar este prezent cu noi oriunde mergem. Tineri și tinere, s-ar putea să nu realizați că Dumnezeu vă privește; s-ar putea să simțiți că sunteți liberi să acționați în conformitate cu impulsurile naturale ale inimii, că puteți să vă răsfățați cu plăceri ușoare și mărunte, dar pentru toate aceste lucruri va trebui să dați socoteală. Pe măsură ce veți semăna, veți și culege și, dacă vă subminați temelia propriei case, răpindu-vă creierul de hrana lui și nervii de putere prin desfrâu și indulgența apetitului și a pasiunii, veți avea de dat socoteală Lui, Celui care spune: „Știu faptele tale.”

Dacă L-ați cunoaște pe Dumnezeu, dacă ați fi cu adevărat convertiți, lucrurile păcătoase nu v-ar aduce nicio plăcere. Teama de Dumnezeu v-ar însoți și, pe măsură ce priviți la Golgota, vi se va descoperi caracterul odios al fărădelegii și veți vedea marea dragoste cu care v-a iubit Dumnezeu și nu ați mai avea dispoziția de a păcătui. Dar cum vor sta lucrurile cu mulți dintre voi care ați îndrăznit să vă descurcați cu lucrurile sfinte având mâini murdare și suflete spurcate, dacă trâmbița ar suna astăzi? Cum vor sta lucrurile cu unii dintre voi dacă astăzi veți fi chemați să dați socoteală la scaunul de judecată al lui Hristos? Care ar fi condiția voastră dacă Domnul Hristos ar părăsi astăzi Locul Preasfânt, iar timpul de probă s-ar încheia și ar urma să vină Isus? Acel timp va veni în curând, deși nu știm ziua sau ora.

Vremurile și anotimpurile sunt cunoscute numai de Dumnezeu, dar fiecare dintre noi trebuie să știm că sufletul nostru este în regulă, că Domnul Hristos, nădejdea slavei, ia formă în interior. Trebuie să știm că Răscumpărătorul nostru trăiește și că noi vom fi printre aceia care vor auzi glasul lui Isus, care vom fi adunați de îngerii lui Dumnezeu și înălțați ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh. – „Materialele 1888”, p. 961 (în orig.)