[vineri, 29 iulie] Un băiat numit Cow—partea 1

Pe când slujeam cu soția mea la postul misionar din Cambodgia, am zburat în Thailanda pentru nașterea primul nostru copil, Joelle. Cambodgia încă se recupera după anii de război și ne era teamă că, dacă ceva ar fi mers greșit, nu am fi știut cum să rezolvăm situația. Prin urmare, fiica noastră, Joelle, s-a născut într-un spital foarte curat, cu cadre medicale profesioniste.

După doar două săptămâni, venise timpul să mergem înapoi în Cambodgia. Atât Julie, cât și eu eram un pic speriați să ne ducem prețioasa fetiță înapoi în sărăcia și mizeria ce păreau să se găsească la tot pasul în Cambodgia. Oamenii își măturau casele, dar nu existau încă mașini de cărat gunoiul, așa că toată mizeria din casă ajungea în stradă. Peste tot erau movile de gunoaie!

Joelle a supraviețuit și a crescut repede. M-am întors la lecțiile de khmeră și la predarea englezei tinerilor din vecinătate. Aceștia se bucurau de cursurile gratuite cu un vorbitor nativ de engleză. De asemenea, le plăcea să o vadă pe micuța noastră blondină și toți voiau să o țină în brațe.

De Crăciun, ne-am hotărât să dăm o petrecere. Elevii noștri nu știau cine era Isus, cu atât mai puțin aveau idee despre nașterea Sa. Mi se părea o minunată ocazie să le fac cunoștință cu Isus Hristos.

Am pregătit câteva cântece de Crăciun și am cumpărat prăjituri și suc. Am muncit din greu să pregătesc povestea într-o engleză simplă. Am vrut să fac această istorie uimitoare ușor de înțeles. Ei nu știau nimic despre Dumnezeu și nici despre Isus. M-am întrebat dacă vor crede povestea despre nașterea dintr-o femeie fecioară, despre îngeri și păstori, înțelepți și stele.

Îmi amintesc ziua aceea foarte bine. Mai bine de patruzeci de elevi și de vecini s-au înghesuit pe covorașe în camera din spate a casei. Am vorbit despre cât de îngrozitoare a ajuns să fie această lume dominată de crime, război și sărăcie. Le-am spus despre Dumnezeu, care locuiește într-un loc perfect, numit rai. Le-am arătat că Dumnezeului din ceruri i-a păsat atât de mult de această lume încât a vrut să ajute, așa că a ales să se nască la fel ca un bebeluș.

Pentru noi este o relatare atât de familiară! O auzim iar și iar în fiecare an. Câteodată uităm cât de specială este. Le-am spus că Isus, în loc să aleagă castelul unui împărat, a ales să se nască în familia sărmană a unui tâmplar. El voia să se apropie de săraci și să le cunoască greutățile. Le-am spus că Iosif și Maria au trebuit să călătorească foarte departe, chiar dacă Maria era însărcinată. Nimeni nu avea să-i primească să stea în casa lor sau în vreun han. A trebuit să nască în mijlocul unui staul plin cu animale și mirosuri urâte.

Atunci m-am gândit la bebelușul meu, Joelle. Am avut privilegiul să zburăm la un spital curat, cu doctori și asistente gata să se îngrijească de orice problemă mică. Chiar am avut bucuria ca părinții noștri să zboare să fie alături de noi cu această ocazie. Nu la fel au stat lucrurile pentru Iosif, Maria și Isus. Ei erau singuri. Ei au trebuit să fugă în Egipt, să se refugieze de răul împărat Irod. Isus a ales toate acestea pentru că ne iubește și vrea să ne ajute.

În spatele sălii era un elev care asculta cu o mare atenție. Se numea Yang Go. Îmi plăcea personalitatea lui. La ore și pe stradă zâmbea și glumea tot timpul. Odată m-a luat cu el și am străbătut tot orașul ca să-i cunosc familia și prietenii.

Dar la petrecerea de Crăciun, îmi asculta povestea cu o expresie serioasă. Părea căzut pe gânduri. Când totul se încheiase și toți au fugit să ia suc și prăjituri, el a rămas pe loc gândindu-se.

Am luat loc lângă el. „Pari cu adevărat căzut pe gânduri. La ce te gândești?”