[vineri, 15 iulie] Nu mai sunt sclavă – partea 1

Sophia trase tare de funia ce atârna de nasul celui mai mare bivol de apă al părinților ei. Picioarele i se afundaseră în nămol. Se simțea bine. De asta bivolul nu voise să iasă afară din iaz. Era prea cald. Animalul gras stătea locului și rumega.

Sophia și-ar fi dorit și ca viața ei să fie atât de simplă. Deși era doar o fetiță care trăia într-un sat din Cambodgia, avea multe îngrijorări pe cap. Iubea școala și ar fi mers în fiecare zi dacă părinții ei s-ar fi putut lipsi de ea. Ajunsese în clasa a cincea. Dar ei erau foarte săraci. Știa că părinții ar fi retras-o dacă ar fi avut ocazia să aibă un job plătit.

Apoi, un pastor pe nume Seng Sam In o angajase să aibă grijă de mama lui bătrână. A plătit-o și a lăsat-o să meargă la școală. Șase ani au trecut ca în zbor. În tot acest timp a învățat despre Isus și despre Dumnezeu, care o aude și îi răspunde la rugăciuni.

Într-o zi, pastorul sosi și îi spuse Sophiei cu părere de rău: „Nu-mi mai permit să mă folosesc de ajutorul tău.”

Părinții au trimis-o într-un oraș ca să caute de lucru. În curând, a primit de lucru ca profesoară. Lucra diminețile, iar după-amiezile încerca din răsputeri să termine clasa a douăsprezecea. Era mult prea greu. După șase luni, a trebuit să renunțe. Avea nevoie de încă 500 de dolari ca să reușească să ajungă la absolvire.

Până atunci, părinții ajunseseră să fie convinși că educația era cu adevărat importantă. „Nu te îngrijora”, i-au spus, „vom vinde câțiva bivoli de apă și o să termini școala.”

Sophia a zâmbit. Poate că la urma urmelor animalele alea grase și înnămolite aveau să o ajute să ajungă undeva în viață! Pentru familia ei a fost un sacrificiu uriaș, dar tot nu era de-ajuns. Profesorii solicitau costuri suplimentare ca să facă pregătire și să se asigure că o să treacă examenul. Avea nevoie de încă 500 de dolari.

Sora Sophiei a început să lucreze ca să o ajute să facă rost de banii necesari. Odată, când Sophia s-a dus acasă în vizită, a aflat că sora ei avea o tumoare. În loc să-și cheltuie banii pe tratament, ea trimisese toți banii ca să termine Sophia școala. Sophia nu avea cum să accepte asta. A insistat ca sora ei să urmeze tratamentul.

Astfel, proiectul școlar al Sophiei s-a oprit. De data aceasta avea să găsească o slujbă bine plătită. Atunci a auzit de o familie cambodgiană înstărită, care căuta o dădacă. Părea oportunitatea perfectă. Tot ce trebuia să facă era să supravegheze un copil de doi ani. A primit slujba, și-a luat rămas-bun de la familie și s-a dus la oraș.

Tatăl era un om de afaceri. Nu a trecut mult timp și a anunțat că vor merge toți la Singapore într-o călătorie de cumpărături – o mare călătorie de cumpărături! Timp de o lună jumătate au tot făcut cumpărături, câteodată chiar și până la trei dimineața.

Sophia era epuizată. Într-o noapte de-abia mai putea vedea de oboseală. „Du pachetele astea la mașină”, i-a comandat bărbatul. Le-a pus unul peste altul și a coborât scările. Magazinul avea 150 de etaje. În cele din urmă, a găsit mașina, a îngrămădit cumpărăturile înăuntru și s-a întors. Dar unde trebuia să ajungă? Nu putea să-și dea seama. Se pierduse. I-au trebuit câteva ore ca să-i găsească, iar ei nu erau deloc mulțumiți. Au țipat la ea și au împins-o ca pe un animal.

În cele din urmă, s-au întors în Cambodgia. „Vreau să renunț”, le-a spus, „vreau să merg acasă.”

„Nu poți să renunți!” a urlat cuplul. „Dacă renunți va trebui să plătești 300 de dolari pentru încălcarea contractului.”