[marți, 12 iulie] Dovezile inspirației divine

După ce a ieșit din viziune, sora White s-a ridicat și a spus: „Nu există nicio persoană aici care să fi visat vreodată necazul ce va veni asupra acestui pământ. Oamenii iau peste picior secesiunea Carolinei de Sud, dar tocmai mi s-a arătat că un număr mare de state se vor alătura acestui stat și va avea loc un război teribil.

„În această viziune am văzut marile armate ale combatanților pe câmpul de luptă. Am auzit bubuitul tunului și am văzut morți și oameni murind în toate părțile…”. Apoi, privind încet spre cei aflați în biserică, a continuat: „În această casă sunt oameni care își vor pierde fiii în acest război.”

Sora White a avut această viziune cu doar trei luni înainte să fie tras primul foc la Fort Sumter. Lângă podium stătea judecătorul Osborne, a cărui soție păzea Sabatul. Lângă el era domnul Shelhouse, proprietarul unei mari fabrici de lână; ambii aveau poziții de conducere în Partidul Republican. Când doamna White a spus ce va urma, s-au uitat la mine și au clătinat din cap.

La un an distanță de momentul când am vorbit în aceeași biserică, acești doi bărbați au stat din nou împreună. Subiectul meu de discuție avea legătură cu darurile spirituale. Pentru a ilustra darul manifestat de sora White, m-am referit la viziunea din 12 ianuarie De data aceasta, acești bărbați nu au mai clătinatdin cap, ci plângeau cu lacrimi amare, cu fețele ascunse în batistă. Vai! Unul dintre ei își pierduse singurul fiu în război. Celălalt pierduse un fiu pe câmpul de luptă, iar un alt fiu se afla într-o închisoare din Sud. Frații de la biserica din Parkville mi-au spus mai târziu că se știa de alte șase sau șapte persoane de acolo care își pierduseră fiii în război.

În luna septembrie a anului 1862, Conferința din Michigan a ținut prima sa ședință la Monterey. Aici a fost prezentată pentru prima dată ideea ca bisericile să fie primite în conferințe, deoarece membrii au fost votați în biserici. La această conferință a fost adoptat și un plan de plată a pastorilor cu o sumă săptămânală pentru serviciile lor. Conferința din Michigan pentru anul care se încheia stabilise salarii variind de la 4 la 7 dolari pe săptămână.

În luna octombrie a aceluiași an, Moses Hull, care era considerat un bun orator, a purtat o discuție în Paw Paw, Michigan, cu un renumit spiritist pe nume Jamieson. Cu această ocazie, Hull a căzut parțial sub influența iluziei satanice. Pe data de 5 noiembrie, mai multe persoane s-au adunat la mine acasă pentru a vorbi cu el. La sfârșitul intervenției, am înălțat mai multe rugăciuni și, în timp ce era în genunchi, doamna White a fost luată în viziune. Unele dintre lucrurile pe care le-a văzut în acel moment sunt consemnate în „Mărturii”, vol. 1, p. 426 (în orig.).

Vecinul meu de alături, domnul Diagneau, nu o văzuse niciodată în viziune și a încercat mai multe teste pentru a se convinge că nu respira, că nu știa nimic din ceea ce se întâmpla în jurul ei și că era controlată de o putere superioară.

Domnul Diagneau era un om puternic, fiind zidar de meserie. În timp ce era în viziune, doamna White își strângea mâinile la piept, iar el nu a reușit, nici în urma unui mare efort, să ridice suficient un deget pentru a-și pune degetul mare și arătătorul între degetul și mâna ei. Aproape în clipa următoare, ea și-a desfăcut mâinile, mișcându-și cu grație brațul și mâna spre subiectul pe care părea să-l privească.

În timp ce își ținea brațul întins, fratele White a spus: „Frate Diagneau, pare să fie o mișcare ușoară asta pentru dumneavoastră, așa un om puternic; probabil o să-i îndoiți cu ușurință brațul. Puteți să încercați dacă doriți. Atunci el și-a pus genunchiul lui în îndoitura cotului ei și, apucând brațul întins cu ambele mâini, a tras înapoi cu toată puterea, fără să reușească să o îndoaie deloc. El a comentat: „Aș putea să încerc la fel de bine să îndoi o bară de fier.” Înainte ca el să încheie propoziția, brațul ei trecu grațios înapoi la piept, cu o forță care făcu să-i alunece picioarele pe podea în timp ce încerca să se opună. El a recunoscut imediat că există o forță supraomenească în legătură cu această viziune, pentru că știa bine că doamna White era o femeie cu o sănătate delicată.