[sâmbătă, 9 iulie] Daniel capitolul doi – Profeția

SECȚIUNEA I


După cum am văzut în lecția anterioară, Dumnezeu i-a dat împăratului Nebucadnețar un vis important. Prin acest vis i-a dezvăluit secretele viitorului. Daniel i-a spus: „Este în ceruri un Dumnezeu… care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă… Cel ce descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla” (Daniel 2:28,29).

Acest vis nu a fost doar pentru Nebucadnețar, căci „lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie” (Deuteronomul 29:29).

În visul lui, Nebucadnețar a văzut un idol impresionant din metal. „Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut” (Daniel 2:31-33).

După aceea, Daniel povesti cu însuflețire cum a fost distrus chipul într-un mod violent: o piatră măreață dezlipită dintr-un munte a izbit picioarele chipului, făcându-le praf și pulbere. După ce vântul a suflat pleava metalică, piatra „s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul” (Daniel 2:35).

Daniel a explicat apoi interpretarea visului, începând cu capul de aur. Observați cum l-a condus cu politețe pe Nebucadnețar să recunoască faptul că îi este dator Dumnezeului din ceruri: „Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. El ți-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur!” (Daniel 2:37,38).

Cu două nopți înainte, Nebucadnețar mersese la culcare întrebându-se ce se va întâmpla cu regatul lui după ce o să moară. Prin urmare, ceea ce a spus Daniel în continuare trebuie să fi fost de un interes special pentru el. „După tine, se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți” (Daniel 2:39,40).

Observați succesiunea: aur, argint, bronz, fier. Chiar dacă fiecare metal ce urmează este mai puternic decât cel dinainte, este în același timp și mai lipsit de valoare. Cu toate că împărățiile creșteau în putere, deveneau și mai nelegiuite și mai corupte. Avem o lecție importantă în această profeție. Mărimea nu egalează valoarea. În Psalmul 18, versetul 35, David spune: „Îndurarea Ta mă face mare.”

Al patrulea imperiu, chiar dacă a fost destul de puternic ca să zdrobească toate celelalte regate, avea să fie împărțit în cele din urmă în multe popoare mai mici – unele slabe, iar altele puternice; iar acestea nu aveau să se unească niciodată.

Daniel a încheiat spunând următoarele: „Dar, în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății și ea însăși va dăinui veșnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică” (Daniel 2:44,45).