[vineri, 1 iulie] Un profesor lipsește de la ore – partea 1

Iar a lipsit Leng de la școală”, s-a îngrijorat mama lui. „L-am căutat peste tot și, în cele din urmă, l-am găsit jucându-se cu prietenii lui. Și nu-mi place cu cine s-a împrietenit. Dacă nu facem ceva, chiar va avea probleme.”

Tată lui Leng clătină din cap: „Nu știu ce să fac cu el. Pur și simplu nu ascultă.”

La finalul anului școlar, acești doi părinți s-au dus la școala lui Leng ca să-l verifice. În caietul de școală pentru tot anul, avea trecute doar două lecții. Știau că trebuie să facă ceva; în caz contrar, acesta ar fi ajuns la fel de sărac ca părinții lui.

Cumva, au intrat în legătură cu școala ASAP’s Feed and Read și au fost foarte recunoscători că au putut să-i găsească lui Leng un loc cu profesori dedicați și un mediu iubitor. Însă avea el să stea la ore sau avea să lipsească la fel ca înainte?

Lui Leng îi plăcea mult noua școală. A început să se descurce și să fie bun la scris și la matematică. Într-o zi a apărut la biserica unde celor mai mulți elevi le plăcea să meargă în fiecare sâmbătă. I-a plăcut și lui Leng. Nu a trecut mult și de-abia aștepta să deschidă Biblia și să participe la discuții. Pastorul Hang Dara, care se ocupa de școală, a văzut potențialul lui Lang. „Ai vrea să înveți să predici?”, l-a întrebat. Bineînțeles, dar putea?

Acum, acest băiat care cândva fusese un delincvent neascultător era hotărât să devină pastor într-o bună zi. Ce anume putuse să transforme un băiat astfel? Este dragostea lui Dumnezeu ce se pogoară asupra elevilor prin profesori dedicați, asemănători Domnului Hristos.

Unul dintre aceștia este Socheat, un bărbat care preda la clasa a cincea. Socheat spune: „Obișnuiam să fiu la fel ca Leng, să nu merg la școală, să-mi fac părinții să se îngrijoreze în timp ce pierdeam vremea cu prietenii mei. Dumnezeu m-a ajutat să mă schimb, iar acum pot să-i ajut și pe acești copii.”

Socheat nu ne-a spus cum a devenit creștin, dar ne-a vorbit despre un eveniment care i-a transformat cu adevărat caracterul – care l-a făcut acel tip de persoană care poate acum să ajute băieți ca Leng.

Era în semestrul întâi al primului an la facultate. Cumva, cu toate mustrările și insistențele părinților, reușise să facă liceul. Acum, avea acest țel puternic de a deveni profesor și era nerăbdător să studieze. Problema era că unul dintre cursurile principale avea loc vineri seara.

Fiind un creștin adventist de ziua a șaptea, știa că Dumnezeul creator pusese deoparte ca sfântă ziua a șaptea a săptămânii, de vineri seara până la apusul soarelui sâmbăta seară. De când devenise creștin, se hotărâse să-și onoreze Creatorul lăsând munca și școala la o parte pentru douăzeci și patru de ore.

Dar cum ar fi putut să lipsească de la oră în fiecare săptămână și în același timp să treacă? Conta cu adevărat? Era atât de important? Lui Socheat îi plăcea să se închine lui Dumnezeu și Îi era atât de recunoscător lui Isus deoarece murise pentru nenumăratele păcate pe care le comisese. Știa că porunca păzirii Sabatului se găsea chiar în centrul Celor Zece Porunci și nu dorea să-și întristeze Salvatorul prin nesupunere.

Așa că a ales să meargă la biserică în fiecare vineri seară ca să se închine. Între timp, numărul de absențe a crescut. În cele din urmă, a fost chemat în biroul directorului. „Care e problema, Socheat? Nu poți continua să studiezi aici dacă nu mergi la o oră esențială. Ai putea foarte bine să te oprești.”

Directorul nu i-a dat șansa să explice nimic. Pur și simplu l-a dat afară din birou.