[miercuri, 25 mai] Adevăratul standard al caracterului

Fără sfințenie, nimeni nu poate intra în viața veșnică; fiecare dintre noi ar trebui să-și pună următoarea întrebare de un interes profund: îndeplinesc eu cerințele Legii lui Dumnezeu? Legea este sfântă, dreaptă și bună, iar Dumnezeu ar vrea să ne comparăm zilnic acțiunile noastre cu acesta, cu înaltul Lui standard de neprihănire.

Numai printr-o cercetare atentă a eului în lumina Cuvântului lui Dumnezeu putem descoperi abaterile noastre de la sfântă Sa regulă a dreptății. Prin credință în Hristos, putem depăși aceste defecte din caracterul nostru; căci El Își dorește ca noi să „încetăm să mai facem răul” și „să învățăm să facem binele”. În El, putem avea iertare pentru eșecurile din trecut; în puterea Lui, putem să creștem ca să fim, bărbați și femei deopotrivă, desăvârșiți în Hristos Isus.

Cu cât vom studia mai atent Scripturile, cu atât mai clar vom înțelege adevăratul caracter al gândurilor și al acțiunilor noastre. Din păcate, sunt mii de oameni care lasă Biblia deoparte din același motiv pentru care Ahab îl ura pe Mica. Deoarece profetizează de rău împotriva păcătosului, aceștia susțin că în cuvântul lui Dumnezeu se găsesc obiecții și contradicții. În timp ce mărturisesc că sunt deschiși față de convingerea de păcat, ei permit prejudecăților să îi stăpânească și refuză să vadă adevărul pe care îl dezvăluie Cuvântul.

Există o altă clasă de oameni care susțin că păzește poruncile lui Dumnezeu; dar acțiunile lor arată că nu respectă Legea Lui și nici nu fac din aceasta regula lor de viață. Ei preferă să-și urmeze propria imaginație și propriile înclinații decât adevărul sfânt și cerințele lui Dumnezeu. Aceste persoane se înșală singure. Se îmbracă în hainele propriei lor neprihăniri, despre care Dumnezeu a declarat că sunt „ca niște cârpe murdare”. Ei cred că sunt bogați, că s-au îmbogățit și nu duc lipsă de nimic și nu știu că sunt ticăloși, nenorociți, săraci, orbi și goi. Hristos a făcut referire la această clasă când a spus: „Nu orişicine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi
Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am proorocit Noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.’” (Matei 7:22)

Este imposibil să-L înșeli pe Domnul sau să ascunzi ceva de El. El cunoaște toate căile noastre și este martorul tuturor lucrările noastre; El înțelege gândurile și intențiile inimii. El ține o evidență a faptelor săvârșite în trup și, în ziua socotelii finale, fiecare va fi judecat conform faptelor sale.

În timpul de probă acordat aici, construim o structură care urmează să fie cercetată de Judecătorul întregului pământ. Lucrarea aceasta constă în modelarea caracterelor noastre. Fiecare faptă din viața noastră este o piatră zidită în clădirea respectivă, fiecare talent este un lucrător, fiecare lovitură care ne este dată este spre bine sau spre rău. Cuvintele inspirației ne avertizează să luăm în considerare cum construim, să vedem dacă fundația noastră este sigură. Dacă vom construi pe piatră solidă, prin fapte pure, nobile, drepte, structura se va înălța frumos și simetric, un templu potrivit pentru locuirea Duhului Sfânt…

În cazul multor pretinși urmași ai lui Hristos există dorința de a fi urmași mai întâi în gând. Dar când inima este una cu Hristos, acest spirit nu se va manifesta. Hristos a fost „blând și smerit cu inima” și ne invită să învățăm de la El. Creștinii trebuie să avanseze zilnic pe scara progresului, căci „noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. Caracterul este format printr-o răbdare și prin stăruință, precum și printr-o aplicare practică neobosită.

Caracterul lui Hristos este standardul pe care oricine trebuie să îl aibă mereu în fața lui. Scopul fiecăruia ar trebui să fie să aibă acele roade ale Duhului manifestate în viața lui Hristos ca om; căci numai având acestea poate fi onorat Mântuitorul său, oferindu-i darul unei inimi curate.

Religia lui Isus Hristos nu are doar rolul de a ne pregăti pentru viața veșnică viitoare; ci și pe acela de a ne face în stare să trăim viața lui Hristos aici pe pământ. Isus nu este numai Modelul nostru; el este și Prietenul și Ghidul nostru; apucând brațul Său puternic și făcându-ne părtași cu Duhul Lui, putem umbla „așa cum a umblat El”. — The Youth’s Instructor, 10 iunie 1897