[sâmbătă, 21 mai] Referitor la profeți

SECȚIUNEA I

Versurile unui cântec bine cunoscut proclamă o falsitate populară: „Nu poate fi greșit, dacă te simți atât de bine”. Prin contrast, Cuvântul lui Dumnezeu declară: „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte” (Proverbele 16:25).

Piloții avioanelor pot depune mărturie despre adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Există multe situații în care aceștia ajung să fie dezorientați și pot ajunge să se înșele rău de tot, crezând că au dreptate. În mijlocul norilor, un pilot trebuie să învețe să cunoască și să se încreadă în tabloul de bord mai presus de simțurile lui. Această lecție este greu de stăpânit. Piloților le ia timp să ajungă experimentați și siguri pe ei folosind tabloul de bord. Zburatul pe baza tabloului de bord ilustrează trăirea prin credință.

Cererea lui Dumnezeu făcută verbal lui Avraam, de a-și aduce fiul ca jertfă, a necesitat credință. Porunca era atât de ciudată, încât Avraam nici nu a îndrăznit să-i spună soției lui – ea nu ar fi putut să înțeleagă. Avraam, însă, știa și se încredea pe deplin în „tabloul lui de bord” ca să poată naviga printre norii aceștia fără să se prăbușească.

Imaginează-ți un vecin care vine la ușa ta și îți cere să-l lovești. Cu siguranță, acest lucru va părea greșit, chiar dacă ar fi cererea unui profet. S-a întâmplat ca un profet să adreseze fix această cerere. „Unul din fiii prorocilor a zis tovarășului său, după porunca Domnului: ‘Lovește-mă, te rog!’” Era o cerere neobișnuită, chiar dacă era cuvântul Domnului, iar „omul acela n-a vrut să-l lovească” (1 Împărați 20:35).

Prietenul acesta nu învățase să zboare cu ajutorul tabloului de bord, iar acest lucru l-a costat viața. Profetul i-a spus acestuia: „‘Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.’ Și, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu și l-a omorât” (versetul 36). După aceea, profetul și-a repetat ciudata cerință față de altă persoană. „ ‘Lovește-mă, te rog!’ Omul acela l-a lovit și l-a rănit” (versetul 37). Dumnezeu i-a dat profetului o metodă creativă pentru a-i atrage atenția lui Ahab. Pe parcursul intervenției, Ahab se va judeca singur și se va condamna.

Ca urmare a secetei prelungite și a manifestării pline de slavă a puterii lui Dumnezeu pe muntele Carmel, Dumnezeu i-a dat lui Ahab o mare victorie asupra sirienilor. (Vezi versetele 1-34). Ben-Hadad, împăratul Siriei, era un dictator bețiv și crud, iar Dumnezeu l-a ales pe Ahab să-i scape pe sirieni de tirania lui Ben-Hadad. După ce acesta a fost capturat, Ahab ar fi trebuit să-l execute pentru numeroasele lui crime. În loc de aceasta, Ben-Hadad l-a ademenit pe Ahab cu oportunități de a face bani în Siria. (Vezi versetul 34.) Lacom, Ahab a mușcat momeala. Fără să ceară sfatul lui Dumnezeu, Cel care i-a dat victoria, Ahab a semnat un tratat de pace cu Ben-Hadad, l-a eliberat din paza soldaților lui și l-a lăsat să plece ca un om liber.

Aceasta a fost cea mai proastă decizie posibilă. Ben-Hadad nu putea fi crezut că-și va păstra angajamentele față de Ahab; el a continuat să subjuge poporul.

Ahab a făcut această greșeală deoarece în conducerea lui niciodată nu a ajuns „calificat să zboare”. Această greșeală avea să-l coste viața, iar Dumnezeu l-a însărcinat pe profetul rănit să-i transmită mesajul lui Ahab. „Prorocul s-a dus și s-a așezat pe drumul împăratului și s-a legat la ochi” (versetul 38) astfel ca Ahab să nu-l recunoască.

(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)