[miercuri, 18 mai] Importanța încrederii în Dumnezeu

Asa a chemat pe Domnul Dumnezeul lui și a zis: ‘Doamne, numai Tu poți veni în ajutor celui slab ca și celui tare, vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim și în Numele Tău am venit împotriva acestei mulțimi. Doamne, Tu ești Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!’

Domnul a lovit pe etiopieni dinaintea lui Asa și dinaintea lui Iuda, și etiopienii au luat-o la fugă. Asa și poporul care era cu el i-au urmărit până la Gherar, și etiopienii au căzut fără să-și poată scăpa viața, căci au fost nimiciți de Domnul și de oștirea Lui. Asa și poporul lui au făcut o pradă mare; au bătut toate cetățile din împrejurimile Gherarului, căci groaza Domnului căzuse peste ele, și au jefuit toate cetățile a căror pradă era mare.” (2 Cronici 14:11-14)

Aici este adus în fața noastră faptul că, atunci când Israelul antic a avut încredere în Domnul, Dumnezeul lor, El întotdeauna a lucrat pentru ei. Aici era o armată mare; mii și mii au fost aduși împotriva lor și li s-a părut că mica lor armată va fi învinsă cu siguranță. Dar vedem că încrederea lui Asa era în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Nu era în numărul lor, ci el credea că Domnul îi poate elibera și cu puțini, și cu mulți. A întins mâinile în rugăciune spre Dumnezeu, credința lui s-a prins de Domnul și Domnul a auzit și a răspuns cu amabilitate la cererea lui Asa: au obținut victoria pentru că Dumnezeu a fost în întregime de partea lor.

Acesta a fost, într-adevăr, un test și o încercare a credinței acelora care au slujit Domnului oștirilor lui Israel. Ei se temeau că păcatul ar putea fi atât de prețuit în mijlocul lor, încât Dumnezeu nu putea face lucruri minunate în favoarea lor. Trebuiau să facă față unui număr mare, un milion de oameni. Dar Asa nu s-a dedat distracției și plăcerii; în timp de pace, el se pregătise pentru orice urgență; el avea o armată pregătită pentru orice conflict; cât de mic era numărul lor în comparație cu al inamicilor! Oare această aparență le-a slăbit credința? Le-a descurajat aceasta efortul? – Nu; credința a crescut și s-a întărit pentru această situație – nu în încredere de sine, ci în Singurul în care puteau avea încredere. Rugăciunile lui Asa nu au fost înălțate în zadar. El L-a căutat pe Domnul în zilele prosperității sale și acum se putea baza pe El în zile de necaz. A arătat prin rugăciunile sale că nu era străin de puterea minunată a Domnului. „Doamne, numai Tu poți veni în ajutor celui slab ca și celui tare, vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim și în Numele Tău am venit împotriva acestei mulțimi. Doamne, Tu ești Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!”

Aceasta este o rugăciune potrivită și pentru noi. Perspectivele noastre sunt oricum altcumva, dar nu încurajatoare. Sunt mulțimi nenumărate adunate împotriva adevărului, pe care trebuie să le înfruntăm atunci când le prezentăm altora lumina. Speranța noastră nu stă în cunoașterea adevărului și nici în abilitatea noastră, ci în Dumnezeul cel viu. Dacă ne-am educat pe noi înșine, la fel ca regele Asa, și i-am educat și instruit și pe alții ca să fie familiarizați cu adevărul, care poartă armura neprihănirii, gata să-i înfrunte pe dușmanii lui Dumnezeu și ai adevărului, ne-am făcut partea în lucrarea de pregătire; și atunci,
credința vie în Dumnezeu trebuie exercitată pentru a lucra cu eforturile lucrătorilor. Slava lui Dumnezeu este în joc. În ce privește implicarea umană, sunt necesare un efort hotărât și o credință vie, astfel ca Dumnezeul Cel puternic să-Și manifeste puterea; în caz contrar, toate se vor dovedi un eșec. Dumnezeu i-a învins pe dușmanii lui Israel. Le-a răvășit forțele armate, care au fugit care încotro. Cine poate sta înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel?

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Domnul ne încurajează să ne uităm la El ca la sursa tuturor forțelor noastre, Acela care este capabil să ne ajute. Putem privi la oameni și aceștia ne vor da sfaturi; și, totuși, putem eșua; dar când Dumnezeul lui Israel Se angajează să lucreze pentru noi, El va oferi succes. Vrem să știm că avem dreptate înaintea lui Dumnezeu; dacă nu avem dreptate înaintea Lui, atunci vrem să facem un efort sincer să ajungem în relația potrivită cu El. Trebuie să facem individual ceva chiar noi. Nu trebuie să ne riscăm interesul etern pe presupuneri. Trebuie să facem totul corect; trebuie să respectăm cerințele Domnului și apoi să așteptăm ca Dumnezeu să lucreze cu eforturile noastre. (2 Cronici 20:15) Dumnezeu lucrează în noi prin lumina adevărului Său. Trebuie să ascultăm de toate poruncile Lui. — „The Review and Herald”, 10 mai 1887