[miercuri, 20 aprilie] Lumina Vieții

Nu putem avea o viață spirituală decât dacă ne așezăm sub razele Soarelui neprihăniri. Dacă punem o plantă cu flori într-o cameră întunecată, în curând se va ofili și va muri; la fel, putem avea o viață spirituală și totuși o putem pierde locuind într-o atmosferă de îndoială și de întuneric.

Isus a spus: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum ramura (mlădița) nu poate da rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți ramurile (mlădițele); cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multe roade, căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic. În El era viața; iar viața era lumina oamenilor. Lumina strălucește în întuneric; și întunericul n-a biruit-o… El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. El a venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să devină fii ai lui Dumnezeu.”

În loc să-L primească cu bucurie pe Hristos, Lumina lumii, oamenii L-au respins și nu au devenit martori ai Luminii. Noi, însă, suntem chemați, la fel ca Ioan, nu să luăm locul lui Hristos, ci să mărturisim despre Lumină, să direcționăm mintea celorlalți către El, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Nimeni care mărturisește pe Hristos să nu se înalțe și să caute să atragă atenția oamenilor către el însuși; ci să se străduiască să-L înalțe pe Isus, până când simpatiile și afecțiunile sunt atrase către Mântuitorul lumii.

Ar trebui să avem dragostea lui Hristos în inimă într-o asemenea măsură, încât interesul nostru pentru ceilalți să fie imparțial și sincer. Calitățile noastre trebuie să slujească multora și să nu fie concentrate pur și simplu pe câțiva care ne flatează prin destăinuiri speciale. Tendința unor astfel de prietenii este să ne
conducă să-i neglijăm pe cei care au nevoie de iubire mai mult decât cei cărora le acordăm atenția noastră. Nu ar trebui să ne restrângem cercul de prieteni la câțiva favoriți pentru că aceștia ne răsfață și ne flatează prin afecțiunea mărturisită. O atenție părtinitoare atât de des acordată și primită nu lucrează pentru binele cel mai înalt al acelora care-I slujesc lui Dumnezeu. Unul se bazează pe celălalt pentru putere, iar lauda, flatarea și afecțiunea pe care le primește cineva de la o altă persoană ocupă locul care ar trebui să fie umplut de harul lui Dumnezeu și, astfel, prietenii noștri ne abat afecțiunea de la Hristos. Depinzând în acest mod intim de prietenii omenești, învățați să vă sprijiniți de trestii rupte, iar Hristos, Prietenul adevărat, este uitat. Cel care este lumina noastră, neprihănirea noastră, înțelepciunea noastră, sfințirea noastră și răscumpărarea noastră nu mai este privit ca necesitatea absolută a vieții noastre. Confidenții omenești, prietenii omenești absorb iubirea și încrederea care ar trebui să Îi fie date numai lui Dumnezeu.

Moise „a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” și tocmai aceasta i-a dat o putere pe care nicio sursă umană nu i-o putea furniza. „Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire”.

Fie ca fiecare dintre tinerii noștri ucenici ai lui Hristos să aibă o dragoste altruistă pentru toți ceilalți ucenici ai lui Hristos și să se ferească de a se lăsa corupți prin filozofie deșartă și prin înșelăciune. Fie ca ei să dezaprobe lauda și lingușirea și să nu le încurajeze. Fie ca ei să caute cu stăruință înțelepciunea care vine de sus; pentru că această înțelepciune este „întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de milă și de roade bune, fără părtinire și fără ipocrizie. Și roada dreptății este semănată în pace pentru cei ce fac pace”. În loc să căutați să deveniți voi înșivă favoriți sau să flatați pe cineva care poate fi privit într-un mod foarte apreciativ, vedeți dacă nu există vreun copil sărac și defavorizat, pentru care nu sunt manifestate amabilități speciale, și faceți din acesta obiectul atenției voastre neegoiste. Acei care sunt deosebit de atrăgători nu vor avea nicio pierdere în ce privește prietenii, pe când printre cei care sunt mai puțin plăcuți în aparență, care sunt timizi și cărora le este greu să-și fac prieteni, sunt mulți cu trăsături de caracter alese; și aceștia sunt cumpărați cu sângele lui Hristos.

Căutați lumina vieții cu credincioșie, studiați Cuvântul lui Dumnezeu și umpleți-vă tezaurul cu cunoștințe pe care le puteți împărtăși altora. Cuvintele pline de har ale lui Dumnezeu sunt bogate în mângâiere și în bucurie și, fiind copii și tineri, trebuie să studiați pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu. Atât bătrânii, cât și tinerii sunt constructori pentru acum și pentru eternitate, iar prin credința în Hristos putem să aducem lemn solid la construirea caracterului nostru. Dumnezeu ne va face potriviți, prin Duhul Său cel Sfânt, pentru lucrarea de a le împărtăși altora marile adevăruri cu care El ne-a luminat. — „The Youth’s Instructor”, 25 mai 1893