[vineri, 18 martie] O vizită specială

Era într-o după-amiază de mai. Vasul Lightbearer to the Amazon I, pe care se afla echipa noastră formată din opt persoane, urca greoi în amonte pe cursul râului Solimones. Am trecut de câteva sate care erau complet inundate. Iată că s-a întâmplat din nou ca Amazonul să iasă din albie, inundând mii de oameni în casele lor.

Într-un loc, am observat un grup de oameni pe malul drept, făcând semn cu mâinile. După ce am trecut, am început să mă gândesc că ne chemau să mergem la ei. I-am cerut de îndată căpitanului să întoarcem și să lăsăm ancora în apropiere de casa lor.

După câteva minute, o canoe mică motorizată trase lângă ambarcațiunea noastră, iar noi am fost invitați să intrăm în casa lor, care era complet inundată de apele fluviului. Imediat ce canoea cea mică trase în dreptul casei lor, am fost întâmpinați de întreaga familie cu zâmbetul pe buze.

„Bine ai venit, domnule pastor”, m-au salutat. Am zâmbit și am răspuns: „Nu sunt predicator, sunt doctor.” Imediat, s-au adunat în jurul meu ca să mă felicite și să mă invite să intru în casa lor. În curând, am aflat că familia aceasta era o familie de adventiști pionieri, prima din întreaga regiune. Tatăl, domnul Genico, având copiii în partea sa dreaptă, mi-a spus cât de copleșitoare a fost surpriza de a vedea ambarcațiunea Luzeiro trecând prin regiune și că din acest motiv ne-au chemat. Au început să-mi spună repede cât de mult le-a lipsit prezența vechilor bărci Luzeiro, care întotdeauna aduceau ajutor medical familiilor lor, și cum pastorul întâmpina atât de multe dificultăți până să facă o vizită în satul lor. Cu lacrimi în ochi, și-au împărtășit numeroasele amintiri legate de bărcile Luzeiro și ajutorul pe care acestea îl ofereau întotdeauna în trecut.

În acel moment, m-am simțit extrem de satisfăcut și de bucuros pentru că am venit la această comunitate îndepărtată la bordul lui Luzeiro. De asemenea, i-am mulțumit lui Dumnezeu deoarece obiectivul programului Luzeiro a fost îndeplinit.

Când am vorbit cu patriarhul familiei și l-am privit în ochi, am observat că suferă de cataractă. L-am întrebat pe domnul Genico dacă vede bine.

„Domnule doctor”, spuse domnul Genico, „nu pot să văd bine deloc. Chiar săptămâna aceasta urma să încerc să ajung la Manaus ca să caut un doctor de ochi și știu că nu o să fie ușor.” După o analiză medicală, i-am recomandat să meargă la unul dintre voluntarii noștri din Manaus, care este oftalmolog. După aceea, am examinat întreaga familie, le-am lăsat medicamente și m-am rugat pentru fiecare dintre ei. Am plecat cu o inimă voioasă.

Din cauza curenților puternici ai râului Solimones, am fost obligați să navigăm pe lângă malul acestuia. În diverse locuri, am fost surprinși de forța apei, iar în altele, de vârtejurile ce pot muta din loc până și vasele mari ce se aventurează pe cursul râului. Lucrurile nu stăteau altfel cu mica și drăguța noastră ambarcațiune Luzeiro. În momentul când barca a intrat într-una dintre aceste zone a fost imediat aruncată într-o parte; căpitanul încerca să manevreze vasul în așa fel încât să depășească forța apei. În timpul fiecărei întâlniri de felul acesta, îmi simțeam inima destul de neliniștită și de fiecare dată mă rugam ca Domnul să ne îndrume prin intermediul îngerilor Săi. Am trecut de sute de astfel de locuri și, mulțumită lui Dumnezeu, am reușit să trecem în siguranță de toate acestea.

Pe râul vieții noastre, avem nevoie să fim atenți și pregătiți, astfel încât, atunci când pericolele ne surprind încercând să ne răstoarne de pe canalul pe care navigăm alături de Dumnezeu, să ne putem întoarce repede către Mântuitorul nostru ca să nu ne scufundăm. Ca să facem aceasta, trebuie să ne punem viețile în mâinile celei mai importante Căpetenii, Isus Hristos. Dacă nu ne predăm viețile în mâinile Sale, vom fi grav surprinși și ne vom scufunda din punct de vedere spiritual.