[miercuri, 9 martie] Așteptând cererea voastră

Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru.” Acesta a fost argumentul Mântuitorului pentru evreii care rezistau tuturor eforturilor Lui de a reflecta asupra lor lumina Soarelui Neprihănirii. Acesta este avertismentul pe care îl dăm celor care pretind că ei cred adevărul! „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru.”

Vă cerem să luați în considerare cât de scurtă este viața omenească și cât de repede trece timpul. Ocaziile și privilegiile de aur sunt la îndemâna noastră. Harul abundent al lui Dumnezeu așteaptă să îi cereți comorile bogate. Mântuitorul așteaptă să-și ofere binecuvântările fără plată și singura întrebare este: O să le acceptați? S-au strâns provizii din belșug și lumina strălucește într-o varietate de feluri, dar această lumină își va pierde prețiozitatea pentru cei care nu o apreciază, care nu o acceptă și nu-i răspund, sau care, dacă au primit-o, nu o dau și altora.

Trebuie să vă priviți viața, sufletul, tăria, capacitatea, puterile mentale și fizice ca fiind un capital ce v-a fost încredințat ca să-l îmbunătățiți pentru Domnul vostru în timpul vieții. Trebuie să stați în rândul alocat din marea armată a lui Dumnezeu, să lucrați pentru salvarea propriului suflet și a altora. Puteți face aceasta trăind o viață creștină consistentă, depunând eforturi serioase, învățând în școala lui Hristos care sunt căile Sale, scopul Lui și subordonându-vă voința și planurile voinței și metodei lui Hristos.

Oare toți cei care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu vor lua în considerare cuvintele marelui Învățător? Cuvintele Lui nu sunt misterioase și greu de înțeles. Când discipolii au considerat că sunt greu de înțeles, a fost limpede că nu erau uniți cu Hristos așa cum mlădița este unită de vița-de-vie. Ei nu aveau discernământ adevărat. Au înțeles greșit cuvintele lui Hristos. Ceea ce era clar pentru cei care aveau credința adevărată a devenit o piatră de poticnire pentru cei care nu aveau discernământ spiritual. Aceștia s-au simțit ofensați, deoarece El le spunea cuvinte pe care inima firească nu le putea pricepe și primi, și au refuzat să mai meargă cu Isus.

Oare nu sunt și printre credincioși unii care iubesc lumea și ale căror atașamente sunt atât de absorbite de rude și prieteni care nu se supun adevărului, au mintea confuză și, răspunzând favorabil ispitelor lui Satana, ocupă un loc de partea lui, în loc să ocupe un loc de partea Domnului?

Dragostea lui Dumnezeu pentru oamenii căzuți nu poate fi comparată cu nimic. Hristos a declarat: „Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.” Acestea sunt cuvintele de care s-au împiedicat unii discipoli, dar Isus a îndepărtat tot ce putea fi considerat o piatră de poticnire și le-a spus: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.” Cuvântul lui Dumnezeu care locuiește în inimă este cel care însuflețește facultățile spirituale.

Dorim să-i facem să înțeleagă pe oamenii ce pretind că cred adevărul că de data aceasta au nevoie să ia aminte la sfatul Martorului adevărat, care le prezintă starea lor ca fiind decăzută spiritual și care îi cheamă cu cuvinte hotărâte să se pocăiască și să se întoarcă la dragostea dintâi. Cine este dragostea noastră dintâi? Izbăvitorul lumii este dragostea noastră dintâi și așa și trebuie să rămână pentru totdeauna. Creștinii trebuie să trăiască o viață diferită în mod distinctiv de cea a lumii. Lumea trăiește o viață ieftină. Ea nu aprobă o viață spirituală. Cel care are dragostea lui Dumnezeu are și viața; noi trebuie să privim la Hristos, nu la lumea aceasta.

Isus a iubit oamenii și a luat toate măsurile necesare pentru ca sufletul răscumpărat cu sânge să aibă parte de o naștere din nou, de o viață nouă derivată din propria Sa viață, așa cum ramura își trage viața din planta din care este altoită. „Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.” Cei care cred în Hristos își trag puterea motivațională și tăria caracterului lor din Cel în care cred. „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.” „Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?… Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Poziția noastră este clar marcată. Înzestrarea pe care o avem de la Dumnezeu este clar descrisă, iar răspunderea și datoria noastră sunt clar declarate. Afirmația lui Hristos este făcută în cuvinte ce nu pot fi înțelese greșit: „Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.” — „The Youth’s Instructor”, 10 ianuarie 1895