[sâmbătă, 26 februarie] Misiune

SECȚIUNEA I

Dicționarul Oxford definește cuvântul „misiune” astfel: „o sarcină importantă îndeplinită în scopuri politice, religioase sau comerciale, ce implică de obicei o călătorie.” Există misiuni diplomatice, misiuni spațiale și misiuni de luptă.

Unele misiuni sunt secrete și implică informații foarte sensibile, iar pentru îndeplinirea acestora sunt selectate doar persoanele cele mai de încredere. Alte misiuni sunt extrem de periculoase și pentru îndeplinirea lor este nevoie de mult antrenament și experiență.

Când devenim creștini, Dumnezeu ne trimite într-o misiune. „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:19,20).

Cu toate că Dumnezeu are misiuni pentru oameni de orice vârstă, multe dintre misiunile Lui cruciale necesită tineri competenți. Aceste misiuni sunt câteodată dificile și periculoase, ducându-i pe unii în zonele îndepărtate ale globului. Dar în tot acest timp, înconjurați de pericole și provocări, există o singură
constantă: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20).

Prima noastră misiune începe în locul unde ne aflăm. Misiunea din jurul nostru este una de instruire. „Cei care vor fi misionari adevărați în țări străine trebuie mai întâi să fie misionari acasă. Cei care doresc să lucreze în via Stăpânului trebuie să se pregătească pentru aceasta printr-o cultivare atentă a micuței vii pe care El le-a încredințat-o” (The Youth’s Instructor, 17 ianuarie 1901).

Mulți își vor dedica viețile eforturilor misiunii de acasă. Dar Dumnezeu îi cheamă pe alții să slujească în alte misiuni. Instruirea pentru acestea pot implica călătorii misionare pe termen scurt. Hristos și-a trimis discipolii în două astfel de călătorii. Ne este de ajutor să revedem indicațiile pe care Hristos le-a dat pentru aceste călătorii misionare. „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi” (Luca 9:1,2).

După aceste indicații de început, Mântuitorul le-a explicat logistica referitoare la bani, provizii și adăpost. „Să nu luați nimic cu voi pe drum”, le-a zis El, „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine. În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela” (Luca 9:3,4).

Mulți care merg în călătorii misiune în sate extrem de sărace sunt surprinși să vadă cât de fericiți pot fi unii oameni care trăiesc în niște colibe fără baie, cu acoperiș din stuf. Aceștia văd cum banii și averile nu-i fac cu adevărat mai fericiți pe oamenii bogați decât pe oamenii săraci.

Dar ei tot nu se gândesc să meargă în călătorie și să nu ia nimic cu ei! De ce i-a trimis Isus pe misionarii Lui fără să aibă nimic? El voia ca ei să vadă că are grijă de misionarii Lui când aceștia nu au nicio posibilitate de a avea grijă de ei înșiși (vezi Luca 22:35).