[miercuri, 16 februarie] Legea secerișului

„Nu vă înșelați: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secera…. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică.”

Dacă tinerii care au studiat cărțile lui Satana despre scepticism și-ar fi dedicat puterile minții lor cercetării sârguincioase a domeniului ce conține comoara ascunsă, ar fi avut un cu totul alt caracter azi decât cel pe care îl au. Cât de diferit ar fi raportul despre ei în cărțile din cer și cât de diferite ar fi cazurile lor când cărțile vor fi deschise și fiecare om va fi răsplătit în conformitate cu lucrarea lui.

„Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor… Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc.” Ziua judecății nu este departe. Veți îndrăzni să înfruntați ziua aceea în baza propriei independențe nesfințite? Vă veți găsi în război cu Dumnezeu în ziua aceea, când fiecare suflet ar trebui să stea hotărât sub stindardul celui pe care a ales să-I slujească? Vă veți renega Creatorul în față?

Dacă aveți tendința să vă înșelați, am vrea că înșelătoria să nu continue în viața voastră. Am citit că Dumnezeu i-a împietrit inima lui Faraon. Cum? Dezvăluindu-se pe Sine ca Dumnezeu care are putere peste toți zeii. Dumnezeu, conducătorul universului, al cerurilor și al pământului, a trimis acestui împărat nelegiuit, idolatru și tiran un mesaj, cerându-i să-I lase poporul să plece. Când Faraon a refuzat să-l lase pe Israel să plece, Dumnezeu Și-a făcut puterea vizibilă trimițând plăgile și Și-a dezvăluit măreția prin semne mari și minuni. Însă Faraon a rezistat puterii lui Dumnezeu. Venise vremea semănatului pentru împărat. Dumnezeu nu pune o vrajă peste oameni pentru ca aceștia să i se opună, ci tocmai dovada ce ar fi trebuit să-l convingă pe Faraon l-a împietrit în necredință. La fiecare manifestare a puterii lui Dumnezeu, inima lui se împietrea din încăpățânare.

Când lumina vine peste un om prin agenții numiți ai lui Dumnezeu și nu este primită și pusă în practică, atunci acesta dă dovadă de dispreț față de Dumnezeu, iar rezistența încăpățânată crește pe măsură ce primește mai multă lumină ca să-l convingă de eroarea lui și să demonstreze adevărul. Cazul lui Faraon se găsește în istoria biblică pentru a-i avertiza pe oameni de poziția pe care a ocupat-o. Acesta s-a împietrit într-o rezistență încăpățânată manifestată împotriva mesajului și avertizărilor trimise de Dumnezeu. Când oamenii neevlavioși se opun razei de lumină ce vine din cer peste ei, atunci aceasta le crește puterea de rezistență, iar în cele din urmă le face inimile să fie răzvrătite împotriva lui Dumnezeu. Cel care seamănă răzvrătire culege răzvrătire.

După ce Dumnezeu trimite lumină și dovezi gândite să convingă orice minte rațională și imparțială, și acestea nu sunt primite și puse în practică, ci mai degrabă sunt tratate cu dispreț, rezistență și refuz, Duhul Sfânt este retras, iar oamenii sunt lăsați în încăpățânarea pe care au ales-o. Domnul a retras treptat de la Faraon înfrânarea pe care Duhul Sfânt o exercitase asupra lui și l-a lăsat să-și urmeze propria cale. A fost din ce în ce mai evident că inima împăratului era setată să fie într-o răzvrătire disperată împotriva lui Dumnezeu. În literă și duh, a spus: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece.”

Faraon a avut parte de timpul semănatului și de cel al secerișului. A cules rezistență și încăpățânare. El a semănat sămânța în sol. Nicio altă putere nu a fost activată de Dumnezeu. Sămânța a fost lăsată să răsară; omul a avut voie să-și manifeste adevăratul caracter… Rezistența lui independentă a produs o recoltă asemănătoare, și toate dovezile pe care le-a dat Dumnezeu ca să-i pună pașii pe drumul cel drept nu au servit decât ca să-l întărească în necredință și răzvrătire. Faraon a trecut de la un nivel de rezistență și nesupunere de bunăvoie față de Dumnezeu la un alt nivel, la fel cum au făcut toți oamenii neevlavioși dintotdeauna, și vor continua să facă până la sfârșitul timpului, până când a privit fața lipsită de viață a primul lui născut. Caracterul dezvăluit de Faraon este similar cu cel al tuturor nepocăiților. Dumnezeu nu distruge pe nimeni, dar, după un timp, cei nelegiuiți sunt lăsați pradă distrugerii pe care și-au adus-o singuri asupra lor.

Când un om își alege propria cale în ciuda luminii și a dovezilor și refuză să fie mustrat și să se întoarcă la Domnul cu sufletul pocăit, următorul mesaj al Domnului va avea mai puțin efect, căci îi lasă spiritul independent și încăpățânat să-i controleze judecata. El continuă să arunce sămânța neascultării în inima lui și de fiecare dată când repetă actul de rezistență, refuzând să se întoarcă de la calea lui la cea a lui Dumnezeu, își întărește pașii pe calea neascultării, iubește răzvrătirea și în cele din urmă devine insensibil, iar sămânța necredinței se coace pentru seceriș. Duhul Sfânt se străduiește să salveze fiecare om. Dacă rezistați Duhului Sfânt, care este vocea divină ce se adresează omului, cu cât mai mult veți rezista, cu atât mai puțin veți fi înclinați să vă pocăiți și să vă reformați viața. Satana vă va lua sub grija lui și vă va da multe de făcut în rândurile lui, și veți deveni tot mai în armonie cu conducătorul vostru și compania ce stă sub stindardul lui. Dumnezeu vi se adresează spunând: „Întoarceți-vă, întoarceți-vă, pentru ce vreți să muriți?”, dar răspunsul vostru va fi: „Eu nu-L slujesc pe Dumnezeu. Nu am înclinații religioase. După ce merg mai departe pe calea satisfacerii plăcerii sinelui cât de mult vreau, o să aleg un alt conducător. Nu intenționez să stau tot timpul sub stindardul lui Satana, oferindu-mi influența și slujirea lui. Dar o să fac exact cum îmi place până când câștig anumite lucruri, apoi o să mă schimb.” Astfel argumentează mulți….

Luați aminte astăzi la vocea Duhului Sfânt. Lăudat să fie Domnul că încă nu este prea târziu ca greșelile să fie îndreptate. Acum este timpul potrivit, acum este ziua mântuirii. — „The Youth’s Instructor”, 30 noiembrie 1893