[vineri, 11 februarie] Un șlep scăpat de sub control

Era o dimineață de joi obișnuită. Mă duceam cu șalupa spre debarcader ca să-l iau pe Tony. Soarele caraibian îmi încălzea spatele și se reflecta în apă. O altă șalupă s-a apropiat cu repeziciune din partea stângă, încetinind turația motorului de parcă ar fi vrut să mă contacteze. După ce a încetinit, am început să conversez cu bărbatul grenadian.

„Ești căpitanul ambarcațiunii?” m-a întrebat bărbatul, arătând spre catamaranul nostru. După ce am confirmat că ambarcațiunea era într-adevăr a noastră, bărbatul s-a grăbit să mă anunțe că trebuie să ridic ancora și să mut barca, și s-o fac chiar imediat. „Voi veni cu un șlep în direcția voastră în aproximativ treizeci de minute”, a spus pe un ton emfatic.

Meditând la această nouă dilemă și schimbându-mi imediat planurile de dimineață, l-am luat pe Tony și i-am explicat situația. Am căzut amândoi de acord că trebuie să pornim motoarele, să ridicăm ancora și să mutăm ambarcațiunea. Aceasta avea să fie pentru mine o experiență din care aveam ce să învăț; ambarcațiunea îmi fusese donată recent și acum o mutam pentru prima dată.

Catamaranul are două motoare diesel, câte unul în fiecare carenă. Am întors cheile și ne-am dus la carena de la babord (din partea stângă) să verificăm primul motor. Am fost întâmpinați de îndată de un zgomot puternic, asurzitor, și de fumul ce ieșea din motor. După ce am verificat repede, am observat că alternatorul era blocat și, prin urmare, cureaua doar se învârtea în jurul acestuia și fumega.

M-am grăbit în sus pe scări și am răsucit cheia în contact la punctul mort, dar motorul continua să funcționeze. Apoi mi-am amintit că motoarele diesel nu au nevoie de electricitate ca să funcționeze. Am stat lângă motor cu un extinctor în mână, în timp ce Tony încerca să găsească pârghia de întrerupere. După ce am căutat câteva minute, l-am sunat pe cel care ne-a donat ambarcațiunea, iar el ne-a îndrumat direct spre pârghie și am oprit motorul.

Ușurați că am reușit să oprim motorul, ne-am întors pe punte la timp ca să vedem șlepul îndreptându-se direct spre vasul nostru! Am discutat cu Lina și Tony, fiind îngrijorați și încercând să decidem ce să facem. Pierzând atât de mult timp cu primul motor, nu ne mai rămăsese timp să ridicăm ancora și să ne mutăm din loc. Am privit șlepul, care se mișca încet în direcția noastră, cum a lovit o barcă mai mică aflată în laterala noastră. Imediat, ne-am dat seama că aceasta era o problemă pe care trebuia să o rezolve Dumnezeu. Ne-am strâns toți trei împreună și ne-am rugat, cerându-I lui Dumnezeu să ne dea înțelepciune și să-Și protejeze ambarcațiunea. Am apucat cu Tony bilele noastre mari de cauciuc și le-am amplasat în partea laterală a ambarcațiunii ca să amortizeze impactul cu șlepul. De îndată ce șlepul dădu la o parte și ultima barcă și se îndrepta direct spre noi, începu să bată un vânt puternic dinspre nord. Vântul continuă să sufle și devie șlepul din direcția noastră, schimbându-i complet cursul ca să nu ne lovească. Am înălțat o rugăciune de laudă spre Dumnezeu pentru că Și-a protejat ambarcațiunea!

Această experiență ne-a reamintit ce spuseseră discipolii despre Isus: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile, și marea?” (Matei 8:27).

Dumnezeul nostru este cu adevărat un Dumnezeu puternic. Pe măsură ce trecem prin experiențele vieții, învățăm că Dumnezeu este mai mult decât un Creator distant, aflat departe în spațiu. El este un Prieten personal. Vorbiți cu Prietenul vostru zilnic? Vă luați timp să-I auziți vocea? El așteaptă. De ce să mai pierdeți timpul și nu căutați să-L cunoașteți acum?