[miercuri, 19 ianuarie] Nu este sigur

Pentru a deveni conștienți de lipsurile noastre, trebuie să studiem, în lumina legii lui Dumnezeu, natura motivelor ce ne fac să acționăm; chiar dacă omul își vede păcatele, el nu trebuie descurajat, cu toate că după preceptele neprihănirii este condamnat.

El trebuie să vadă și să-și dea seama de păcătoșenia lui, să se pocăiască și să aibă credință în Hristos ca Mântuitor personal. Pentru noi nu este niciodată sigur să credem că posedăm virtuți și că ne putem felicita pentru caracterul nostru excelent și pentru starea noastră actuală de puritate și evlavie. David a triumfat adesea cu ajutorul lui Dumnezeu, și totuși era conștient de propria nevrednicie și păcătoșenie. Nu avea conștiința adormită sau moartă. „Păcatul meu stă necurmat înaintea mea”, spune el. David nu s-a flatat cu ideea că păcatul era o problemă cu care nu avea nimic de-a face și că nu ar trebui să se îngrijoreze. Văzând adâncimea amăgirii din inima lui, a simțit un dezgust profund față de sine și s-a rugat lui Dumnezeu ca, prin puterea Sa, să-l păzească de păcatul îngâmfării și să-l curețe de defectele secrete.

Nu este sigur să închidem ochii și să ne împietrim conștiința, astfel încât să nu ne vedem sau să nu ne conștientizăm păcatele. Pentru a ne mărturisi și abandona cu adevărat păcatele, trebuie să prețuim învățătura pe care am primit-o în ce privește caracterul odios al păcatului. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.” Vreți să fiți curățați de orice nelegiuire? Scopul vostru este să mergeți înainte, dar nu cu puterea voastră omenească, spre țintă, pentru premiul chemării cerești în Hristos Isus? Păstrați temerea de Domnul necurmat înaintea voastră. Singura voastră speranță este să-l faceți pe Isus sfătuitorul vostru.

Tinerii au nevoie să aibă în general o idee mai înaltă despre ce înseamnă creștinismul și responsabilitatea de a fi creștin. Nu este sigur ca urmașii declarați ai lui Hristos să se asocieze cu cei neglijenți și nesăbuiți, căci este simplu să ajungă să vadă lucrurile ca ei și să piardă din vedere ce înseamnă să fii un urmaș al lui Isus. Păziți-vă mai ales în acest punct – nu vă lăsați influențați și duși în rătăcire de cei despre care aveți motiv să credeți, din cuvintele și lucrările lor, că nu sunt în legătură cu Dumnezeu. „Îi veți cunoaște după roadele lor.”

Dacă veți merge înainte și în sus, căutând să atingeți noi culmi în educație și în lucrurile spirituale, veți avea discernământ să înțelegeți ceea ce vi se cere. Veți avea Duhul Sfânt care vă va ajuta în toate lipsurile voastre. Este natural ca tinerii să iubească distracția, să trăiască o viață de voioșie, liberă de orice responsabilitate; dar înclinațiile naturale trebuie depășite și voi trebuie să vă lăsați disciplinați de Dumnezeu. Lăsați tinerii să poarte jugul lui Isus, așa cum i-a invitat să o facă, iar gândurile lor vor fi sub stăpânirea lui Hristos, făcându-i să exclame: „Jugul Lui este bun și sarcina Sa este ușoară.”

Fiecărui om îi este dată spre folos o măsură a Duhului. Prin lucrarea de slujire a îngerilor, Duhul Sfânt are posibilitatea să lucreze asupra minții și inimii agentului uman, atrăgându-l astfel la Hristos, care a plătit prețul de răscumpărare pentru sufletul lui, astfel ca păcătosul să fie salvat din sclavia păcatului și a lui Satana. Numai că Duhul lui Dumnezeu nu intervine forțând libertatea de alegere a agentului uman. Duhul Sfânt este dat ca să fie un ajutor, astfel ca agentul uman să poată coopera cu inteligențele divine; treaba Sa este să atragă sufletul, dar să nu-i forțeze niciodată ascultarea. Hristos este gata să împartă toate influențele divine. El cunoaște fiecare ispită cu care se confruntă omul și capacitățile fiecărui agent uman. El își cântărește puterea. El vede prezentul și viitorul și prezintă minții principiile care trebuie respectate, îndemnându-i pe oameni să nu se lase acaparați de lucrurile obișnuite lumești și să piardă astfel din vedere lucrurile veșnice. Domnul are har din belșug să dea oricui primește darul ceresc. Duhul Sfânt va aduce capacitățile încredințate de Dumnezeu în slujba lui Hristos, modelând agentul uman în conformitate cu tiparul divin, în măsura în care agentul uman dorește cu sinceritate transformarea.

Hristos, Mijlocitorul nostru, este Acela care dă Duhul Sfânt, iar prin lucrarea Duhului Sfânt, ispășirea făcută pe Golgota este adusă în contact cu sufletul omului pentru a-i transforma caracterul și a-i schimba natura, până când în cer se va putea spune: „Sunteți conlucrători cu Dumnezeu, purtând jugul lui Hristos și sarcina Sa.” Prin intermediul Duhului Sfânt, o persoană poate ajunge agentul prin care sunt aduse sufletele în Împărăția cerului. Prin sfințirea Duhului, aceasta va fi o lumină care le va conduce sufletele pe calea cea dreaptă și va atrage sufletele la Isus Hristos. Agentul Său, care a fost paralizat moral până acum, va fi înviorat și revigorat cu energie spirituală. Prin atribuirea neprihănirii lui Hristos, creștinul are un avantaj și devine un canal prin care Duhul Sfânt poate lucra, iar lucrarea făcută prin agentul uman nu-L dezamăgește pe Răscumpărătorul nostru; căci cu astfel de instrumente nu pledează în zadar pe lângă sufletele oamenilor. Ei nu sunt dintre aceia care au ochi și nu văd, care au urechi și nu aud, care au inimi ce nu înțeleg.

Lăsați tinerii să privească în sus la standardul divin și să nu se mulțumească cu o țintă joasă. Să nu fiți găsiți lucrând de partea marelui adversar al oamenilor, care caută să contracareze lucrarea Duhului Sfânt. Umblați fără ezitare, cu fermitate, în puterea și harul lui Isus Hristos. Lui Îi este dată toată puterea în cer și pe pământ. Adăpostiți-vă în Isus Hristos și intrați într-un legământ cu El în credință, ca să-L iubiți și să-I slujiți. Alegeți-L să vă fie sfătuitor, căci ușa milei este larg deschisă pentru voi. Făgăduința noastră este că, dacă Îi cerem orice după voia Lui, cererea va primi răspuns dacă o vom face în credință. Isus a spus: „Orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” Cei care neglijează să se conformeze condițiilor mântuirii vor fi lăsați în afară fără nicio scuză; căci comorile harului Său sunt nelimitate.
– „The Youth’s Instructor”, 5 iulie 1894