[miercuri, 12 ianuarie] Lucrările minunate ale lui Dumnezeu

În parabolele inspirate din natură și din viața umană, Hristos a arătat armonia dintre lucrurile naturale și cele spirituale. El a dezvăluit lucrurile necunoscute extrăgând învățături din lucrurile cunoscute. Cerescul era simbolizat de pământesc. Lucrurile naturale erau prezentate ca o reflecție a legii Împărăției Lui.

Planul de mântuire include mistere pe care mintea umană nu le poate pătrunde – lucruri pe care înțelepciunea omenească nu le poate explica –, dar natura ne poate învăța la fel de multe lucruri în privința misterului evlaviei. Lăsați mintea celor tineri să învețe din cartea naturii pe cât de mult posibil. Fiecare tufiș, fiecare pom cu fructe, întreaga vegetație ne sunt date pentru beneficiul nostru. Misterele Împărăției lui Dumnezeu pot fi citite în creșterea unei semințe.

Prin încălcarea legii, prin numeroasele lui invenții și abuzul legilor care guvernează ființa sa, omul a distrus parțial armonia naturii cu scopul lui Dumnezeu privind crearea lumii. Dumnezeu a făcut natura ca să fie o carte de studiu pentru oameni, pentru a-i îndruma de pe calea neascultării înapoi la El. Este nevoie să studiem îndeaproape natura, sub îndrumarea Duhului Sfânt. Prin lucrurile simple din natură, Domnul ne învață și face ca adevărurile sfinte să devină familiare minții umane.

Dumnezeu a făcut ca mințile noastre să fie impresionate, trezite și îndrumate prin parabolele Sale sacre. Folosind natura, El se opune încercărilor făcute de a separa știința de creștinismul biblic. El dorește ca lucrurile din natură ce ies în întâmpinarea simțurilor noastre să ne rețină atenția și să imprime adevăruri cerești asupra minții.

Slava lui Dumnezeu este manifestată în opera Lui. Într-o simplă frunză, în firele de iarbă ce acoperă pământul ca un covor de catifea verde, în plante și flori, în copacii impunători din păduri, în munții semeți, în stâncile de granit, în apele de nestăpânit ale oceanului, în prețioasele bijuterii de lumină ce aprind cerul pentru a face noaptea frumoasă, în bogățiile fără limite ale luminii solare, în măreția solemnă a lunii, în frigul iernii, în căldura verii, în anotimpurile ce se schimbă în mod repetat controlate de puterea infinită, în armonia și ordinea perfecte – toate aceste lucruri sunt subiecte la care este nevoie să ne gândim în profunzime, folosindu-ne imaginația.

Dacă oamenii frivoli și căutători de plăceri și-ar lăsa mințile să fie preocupate de realitate și de adevăr, inimile lor s-ar umple de respect, iar ei Îl vor adora pe Dumnezeul creator al naturii. Studiul caracterului lui Dumnezeu, așa cum este dezvăluit în lucrările create de El, va deschide un domeniu de gândire care va atrage mintea departe de plăcerile josnice ce o vlăguiesc. În lumea aceasta, de abia putem începe să cunoaștem lucrările și căile lui Dumnezeu; studiul va continua pe tot parcursul veșniciei. Dumnezeu a oferit oamenilor subiecte de gândire ce vor solicita fiecare facultate a minții. Putem citi caracterul Creatorului în cerul de deasupra și în pământul de jos, umplându-ne inima cu recunoștință și mulțumire. Vom răspunde cu toți nervii și cu toate simțurile în fața expresiei iubirii lui Dumnezeu din lucrările Sale minunate?

Oriunde am privi vedem că lucrurile create de El sunt minunate și frumoase. Dumnezeu este un iubitor al frumosului. El ne arată cum apreciază frumusețea adevărată. Podoaba unui spirit blând și liniștit este de mare preț în ochii Săi. Nu ar trebui să căutăm cu toată seriozitatea să obținem ceea ce Dumnezeu prețuiește ca fiind mai valoros decât o rochie scumpă, decât perlele sau decât aurul? Împodobirea interioară, harul blândeții, un spirit aflat în armonie cu îngerii din cer nu vor minimaliza adevărata demnitate a caracterului și nici nu-l vor face mai puțin iubitor aici în această lume.

Mântuitorul ne-a avertizat în legătură cu mândria vieții, însă nu și împotriva harului și frumuseții naturale. El a atras atenția asupra florilor strălucitoare de pe câmp și a spus: „Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” Aici, El ne arată că, deși oamenii ar putea să-și consume energia pentru a deveni obiecte de admirație, totuși, ceea ce ei prețuiesc atât de mult nu poate fi comparat nici cu florile de pe câmp. Chiar și aceste flori simple, ce poartă podoabele oferite de Dumnezeu, întrec în frumusețe înfățișarea superbă a lui Solomon. „Nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”

Iată o lecție importantă pentru orice urmaș al lui Hristos. Mântuitorul lumii se adresează tinerilor și le propune teme de gândire ce le vor înălța, perfecționa și înnobila caracterul, și care le vor fortifica intelectul. Vocea Lui vă vorbește și vouă: „Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă…. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”

În simbolurile pe care le reprezintă Hristos există o putere pe care nici mințile cele mai capabile nu o posedă. Dumnezeu nu vrea să vă închinați acestor simboluri, ci să ascultați de vocea lor când se adresează simțurilor voastre și transmit cuvintele pline de înțelepciune și de adevăruri veșnice ale lucrărilor sigure ale harului infinit al lui Dumnezeu. Învățați principiile Împărăției lui Hristos din creșterea și dezvoltarea elementelor din natură. Astfel, lumina din cer vă va ascuți mintea. Însuși Hristos vă va fi învățător. Cei care îmbină educația școlară cu cunoașterea lucrării lui Dumnezeu din activitatea fizică din grădină sau natură vor primi lecții simple, dar pline de înțelepciune privind lucrarea Sa din viața spirituală în grădina inimii. – „The Youth’s Instructor”, 6 mai 1897