[sâmbătă, 8 ianuarie] Ce a făcut Dumnezeu – Partea 3

SECȚIUNEA I

Când Dumnezeu l-a creat pe om, a creat și mediul perfect pentru el. Am văzut că Dumnezeu a făcut mintea omului astfel încât să-l conducă să-Și caute Creatorul. Apoi, Dumnezeu i-a dat o locuință și o ocupație care să-l ajute atât fizic, cât și spiritual.

Dumnezeu a dat familiei umane și darul muzicii. Acest instrument puternic este o binecuvântare minunată, existând dinainte de crearea pământului, de el bucurându-se și Adam și Eva atunci când se uneau în cântec cu îngerii în Eden. Muzica poate transmite laude, bucurie, curaj, înțelepciune și chiar tristețe pentru păcat. Ca parte a momentelor de devoțiune, poate izgoni tristețea și nemulțumirea și poate pregăti inima pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Într-adevăr, muzica este un dar minunat ce ne ajută să ajungem în cer.

Pentru ca oamenii să fie capabili să obțină cele mai bune beneficii din ocupația și rugăciunile lor, trupurile și mințile lor trebuie să fie sănătoase. Pentru aceasta, Dumnezeu a pregătit o dietă vegetariană, perfectă pentru menținerea sănătății corporale și mintale.

Chiar dacă lucrul în Grădina Edenului era destul de plăcut, Adam avea nevoie și de o odihnă sfântă. Astfel, Dumnezeu a făcut Sabatul, pe care l-am moștenit încă din Eden, acesta nefiind schimbat la căderea în păcat. Sabatul ne pregătește să ne controlăm gândurile și cuvintele și să punem lucrurile spirituale deasupra lucrurilor lumești. Într-un mod sacru, ne păzește relația cu Creatorul nostru. Ne reamintește de puterea creatoare a lui Dumnezeu. Sabatul le oferă timp oamenilor ca să caute sfințenia.

Aceste daruri minunate – căminul, natura, agricultura, munca folositoare, muzica sacră, alimentația sănătoasă și odihna sfântă – formează un mediu ce ne este de un mare ajutor în trăirea unei vieți evlavioase. Cu înțelepciune și dragoste, Dumnezeu a gândit toate aceste daruri ca să îi fie de folos omului. După căderea acestuia, aceste ajutoare puternice continuă să ne ajute să depășim teribilele slăbiciuni moștenite și obiceiurile proaste pe care le-am cultivat.

Dumnezeu însă a făcut și mai mult pentru noi. El a instituit legea privirii. Datorită acestei legi a minții, atunci când privim și ne gândim la comportamentul altei persoane, caracterul ne este schimbat. Dacă ne folosim imaginația când citim istoriile oamenilor sfinți din Sfânta Scriptură, putem obține cel mai mare avantaj de pe urma acestei legi. Putem să luăm aminte la victoriile lor spirituale și să ne schimbăm după asemănarea lor. Putem deveni ca ei, cu un caracter evlavios; asta înseamnă să fii un copil spiritual.

Isus le-a explicat acest lucru conducătorilor evrei ce pretindeau că sunt copiii lui Avraam. Isus le-a recunoscut descendența genetică, dar a negat că ar fi copiii lui Avraam. Dacă ar fi fost copiii lui, s-ar fi comportat ca el. „Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți… Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam” (Ioan 8:37,39).

Bineînțeles, Cel la care vrem să privim cel mai mult este Isus. Meditând la Isus și la jertfa Sa, îi dăm Duhului Sfânt oportunitatea perfectă ca să ne înmoaie și să ne supună inimile, și ca să ne inspire să-L iubim. „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus… pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre” (Evrei 12:2,3). „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!»” (Ioan 1:29). „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

Legea privirii este un dar foarte prețios. Faceți ca acest dar să vă ajute în călătoria voastră spre cer, nu să vă pună piedici.