[sâmbătă, 25 decembrie] Ce a făcut Dumnezeu – partea 1

SECȚIUNEA I

Oamenii sunt fascinați de realizările incredibile. Ne place să știm cine este cel mai rapid alergător din lume, cine poate crește cei mai mari dovleci și cine poate rezolva cele mai complicate probleme de matematică fără ajutorul unui calculator.

Vor mai avea, însă, astfel de realizări o mare semnificație peste un milion de ani? Va ține cont Dumnezeu la judecată de niște lucruri de felul acesta? Care sunt lucrările pe care le prețuiește El? „Cel care vrea să atingă un adevărat succes în viață trebuie să păstreze în fața sa, în mod constant, țelul vrednic de străduința sa. Un astfel de țel este pus înaintea tinerilor de astăzi. Țelul dat de cer, de a duce Evanghelia lumii în această generație, este cel mai nobil țel pe care îl poate avea vreo făptură omenească” („Educație”, p. 262).

Faptele de bravură sau demonstrațiile intelectuale sunt doar temporare. Pe de altă parte, victoriile în slujba lui Dumnezeu sunt veșnice. Sufletele câștigate pentru Împărăția Sa sunt trofeele Lui eterne. Iar aceia care câștigă suflete sunt trecuți în galeria Lui de celebrități. „Cel înțelept câștigă suflete” (Proverbele 11:30). „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci” (Daniel 12:3).

Dacă vrem să câștigăm suflete și dacă vrem să fim noi înșine mântuiți, trebuie să înțelegem răspunsurile la anumite întrebări, precum următoarele: „De ce avem nevoie să fim mântuiți? Cum pot fi salvat? Cum pot ști dacă sunt convertit? Cum pot fi sigur de viața veșnică?”

Să începem prin a lua în considerare de ce avem nevoie de mântuire. În primul rând, suntem născuți cu o mare problemă. Deși nu a fost alegerea noastră, am moștenit o varietate de defecte, de nepotriviri sociale și tendințe rele ce fac ca egoismul să fie în mod automat punctul nostru de început.

În al doilea rând, fiecare dintre noi a crescut într-o societate imperfectă. Familiile noastre sunt date peste cap. Cartierele și orașele în care trăim întâmpină probleme. Națiunile noastre trec prin perioade de tulburare. Cu toții am auzit cuvinte furioase și am văzut imagini vulgare. Într-un mod subtil, dar puternic, rudele, prietenii, colegii de școală și programele TV nelegiuite ne influențează să păcătuim.

În al treilea rând, din cauză că am păcătuit cu toții, suntem despărțiți de Dumnezeu și condamnați la moarte veșnică. Urmărind relatarea biblică a păcătuirii lui Adam și a Evei, ne este ușor să vedem care este rezultatul doar al unui singur act de neascultare. Iar noi, prin comparație, cu toții am păcătuit de nenumărate ori.

În al patrulea rând, dacă începem astăzi să ne supunem în mod perfect legii lui Dumnezeu, ar putea fi considerat acest lucru drept ispășire măcar pentru un singur păcat anterior? Cunoașteți intuitiv răspunsul la această întrebare. Dacă o persoană fură azi, ea nu poate fi salvată de la condamnare pentru că mâine nu va mai fura. Noi suntem datori față de Dumnezeu să dăm dovadă de o ascultare perfectă, astfel încât să nu putem face niciodată nimic suplimentar pentru a câștiga merite sau ca o compensație față de păcatele anterioare.

În al cincilea rând, noi ne bucurăm în mod natural de obiceiurile noastre rele și respingem mustrarea și corecția. „Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nebunii știința?… Pentru că au urât știința și n-au ales frica de Domnul, pentru că n-au iubit sfaturile mele și au nesocotit toate mustrările mele…” (Proverbele 1:22,29,30).

În al șaselea rând, nici măcar pedeapsa sau durerea și suferința, care sunt urmările naturale ale păcatului, nu pot vindeca bolile noastre spirituale. „Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte! Din tălpi până în creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate și nealinate cu untdelemn” (Isaia 1:5,6).

În sfârșit, fără intervenția lui Dumnezeu, nici măcar nu am vrea să răspundem chemării Lui. În mod natural, noi suntem înclinați mai degrabă să-L ignorăm pe Dumnezeu. „Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu” (Romani 3:11).

Prin urmare, noi toți suntem în întregime pierduți până când Evanghelia nu lucrează un miracol în viețile noastre. Din acest motiv, avem nevoie de un Mântuitor.