[duminică, 19 decembrie]

SECȚIUNEA II

Satana a introdus păcatul în lume prin mâncare. Reușindu-i acest lucru, el a ispitit fiecare om să se îndoiască de Dumnezeu, într-un punct sau în altul, în ce privește alimentația. Satana a dezvoltat o varietate de modalități prin care să ne ademenească, astfel încât să ne facem un dumnezeu din pântecele nostru (vezi Filipeni 3:19).

Satana a găsit un mod preferat de a prezenta această ispită atunci când i-a făcut pe israeliți să se teamă că vor muri de foame în pustie, dacă Îl vor urma pe Isus.

Timp de 4 000 de ani, Stana și-a rafinat talentul de a găsi acces la oameni prin apetitul lor. A ajuns să aibă atât de mult succes cu această ispită, încât era convins că Hristos nu va fi capabil să-i reziste, la venirea Sa pe pământ. Satana ajunsese să fie atât de încrezător în sine și în metodele sale, încât s-a lăudat că îl va învinge pe Hristos. Satana îl știa bine pe Hristos; Hristos îl crease și avuseseră o relație fericită înainte de răzvrătirea lui Satana. După răzvrătirea fostului înger de lumină, Hristos l-a înfrânt pe Satana și l-a alungat din locurile cerești. Apoi, Satana a continuat războiul pe acest pământ și s-ar putea lăuda cu unele mici victorii temporare înregistrate de-a lungul Vechiului Testament; dar de-a lungul timpului a văzut cum Hristos îl surprinde în mod inevitabil și transformă aceste victorii deșarte în înfrângeri uriașe.

În cer, Hristos era mai puternic decât Satana. Dar atunci când Hristos a devenit om, a devenit mai slab decât Satana, iar acesta din urmă era sigur că, în cele din urmă, o să-L învingă pe Isus. Prin Irod, Satana a încercat să-L ucidă pe Isus când Mântuitorul era doar un bebeluș neajutorat.

Apoi, a încercat să-L învingă când era copil și tânăr, prin intermediul tovarășilor, al membrilor familiei sau al liderilor religioși, precum și prin diverse alte moduri. Satana știa însă că va veni un timp când i se va permite să se apropie în mod direct de Hristos. Astfel, a fost martor la botezul Lui, iar după aceea L-a urmat în pustie. A privit și a așteptat ca Hristos să devină tot mai slab din cauza postului. A așteptat până când Fiul lui Dumnezeu ajunsese atât de slăbit de lipsa hranei, încât era aproape să moară. Acum, fiind sigur de victorie, Satana a atacat. Luând înfățișarea unui înger de lumină, Satana a pretins că este cel care l-a oprit pe Avraam să-i ia viața lui Isaac. Satana a părut surprins să vadă înfățișarea lui Isus. Oare Dumnezeu Tatăl nu Se va îngriji mai bine de Fiul Său? În mod cert nu Îi va permite să sufere astfel! Satana s-a prefăcut că nu voia altceva decât să se asigure că Isus era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

Matei 4:3 „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”.

Pentru Isus, păcatul era o nenorocire mai mare decât înfometarea. Cu doar patruzeci de zile mai devreme, Îl auzise pe Dumnezeu spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit.” Isus avea încredere totală în cuvântul Tatălui Său și a refuzat să facă vreo minune ca dovadă că Dumnezeu spusese adevărul. Isus a reamintit cuvintele spuse de Moise lui Israel, atunci când poporul se înspăimântase că o să moară de foame.

Deuteronomul 8:3 „Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai și nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiești numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul”.

Fără nicio ezitare, Isus i-a repetat lui Satana cuvintele din Scriptură. Poate că umanitatea lui Isus Îl făcea mai slab decât vrăjmașul Său, dar Cuvântul lui Dumnezeu era mai puternic decât Satana, iar acesta din urmă a trebuit să se recunoască înfrânt.