[vineri, 10 decembrie] Școala noastră în criză— partea 2

Când l-am anunțat pe domnul Coleman despre noile cerințe, biroul AFM a început imediat o săptămână de post și rugăciune pentru rezolvarea situației noastre. Vestea s-a răspândit și mai mulți oameni s-au alăturat perioadei de post și de rugăciune.

Vineri dimineața, domnul Diallo ne aștepta în curtea școlii la ora când profesorii își țineau devoționalele. La 7:45, când am adunat elevii pentru devoțional, domnul Diallo ne-a întrerupt programul și li s-a adresat elevilor. Le-a spus că trebuie să fie respectuoși față de profesorilor lor, dar, cu toate acestea, să refuze să se roage cu noi și să nu se conformeze regulilor școlii. Elevii s-au înfuriat repede pe domnul Diallo și au început să mormăie în barbă, lipsiți de respect. Cu cât el vorbea mai mult, cu atât mai zgomotoși deveneau aceștia. Am simțit că se cocea o revoltă, așa că l-am întrerupt pe domnul Diallo și m-am adresat elevilor, încurajându-i să fie respectuoși cu acesta.

Apoi, le-am spus să se ducă acasă și să-și invite părinții la o întâlnire PTA în duminica aceea. Erau foarte furioși și ezitau să se împrăștie, dar am reușit să-i trimitem acasă. Văzând că li s-au întors copiii acasă, mai mult de jumătate dintre părinți au venit la școală să vadă care era problema. Unii erau nemulțumiți la adresa oficialilor educației și își manifestau supărarea destul de zgomotos. Am reușit să-i calmăm și i-am invitat la întâlnire. După ce am trimis elevii
acasă, i-am chemat pe profesori în biroul administrativ. Timp de două ore, ne-am rugat lui Dumnezeu să ne ofere îndrumare și am cântat imnuri de laudă și de închinare. După două ore, ne-a venit ideea să trimitem o delegație la pastorul Gameti, președintele postului nostru misionar.

Duminică, s-au prezentat aproximativ 95% dintre părinți la întâlnirea PTA – fiind, de departe, cea mai mare prezență înregistrată vreodată la întâlnirile noastre. După ce le-am explicat situația, aceștia și-au exprimat indignarea. Era încurajator să realizezi că toți erau de partea noastră. Aceștia au dorit să meargă imediat la reședința directorului educativ local. Am intervenit și le-am spus că erau niște părinți responsabili și, de aceea, ar trebui să acționeze cu respect. Le-am propus să formeze o delegație alcătuită din trei sau patru persoane, care să meargă să se întâlnească apoi cu acesta.

Când pastorul Gameti a aflat despre necazurile noastre, cerut să aibă loc o întâlnire de urgență a comitetului misiunii, cu scopul de a salva școala. Cu ajutorul consultantului nostru în educație, aceștia au fost primiți în audiență la directorul național pentru școlile private din Guineea, domnul Keita. Acesta a promis să vină și să investigheze personal problema, cerându-i pastorului Gameti să facă parte din delegația lui. În timpul săptămânii, domnul Keita a sosit la campus însoțit de reprezentantul local al Ministrului Educației. Acesta a fost impresionat de campus și de mica noastră bibliotecă, unde i-a întâlnit pe administratorii școlii și pe pastorul Gameti. Am răspuns la toate întrebările despre școala noastră, invitându-l pe reprezentantul Ministrului Educației să confirme situația noastră, ceea ce a și făcut, fără nicio obiecție. Directorul planului educațional a încheiat spunând: „În ceea ce privește examenele naționale, în ultimii trei ani școala noastră a obținut cele mai bune rezultate din întregul district.”

Cu această explicație și confirmare, domnul Keita a anunțat că a descoperit că școala noastră era în conformitate totală cu standardele naționale din Guineea. Acesta l-a îndemnat pe reprezentantul Ministrului Educației, precum și pe noi, să lucrăm împreună și să încercăm să ne înțelegem. Recent, am aflat că efortul de a ne închide școala a fost inițiat de școlile rivale în complicitate cu directorul local al școlilor private. Cât despre misterioșii „Tinerii musulmani din Fria” nu am mai auzit nimic. Școala noastră continuă așa cum a făcut-o de nouă ani încoace. Ne ținem devoționalele și ne rugăm cu elevii, iar zilele de școală sunt de luni până vineri.

Vă mulțumim tuturor pentru rugăciunile și pentru sprijinul vostru. Dumnezeu nu numai că a răspuns rugăciunilor voastre de a salva școala noastră iubită, dar S-a folosit de momentul acesta de criză și pentru a face cunoscut profilul bisericii și al școlii noastre pe plan local și național. Fie Numele Lui lăudat! (Final)