[vineri, 5 noiembrie] El a stat lângă mine
Partea 2
Atunci când m-am oferit să mă rog pentru femeie, tânărul ei soț a zâmbit și s-a ridicat în picioare. M-am ridicat și eu și ne-am uitat amândoi la femeia care flutura din brațe și plângea zgomotos. El a privit peste umăr la mine cu ochi cercetători. „Roagă-te, te rog, pentru ea. Are nevoie de ajutor.”
M-am așezat pe pat lângă femeie și mi-am pus mâna pe umărul ei. Continua să-și zbată brațele și să se zvârcolească de parcă trecea printr-o durere teribilă; se jelea și plângea. Am început să mă rog, dar în curând vocea mi-a fost acoperită de a ei, care devenea tot mai gălăgioasă. Soțul ei s-a întins și a încercat să o imobilizeze, dar ea se zvârcolea și striga tot mai tare. Am continuat să mă rog, dar nimeni nu putea auzi nimic.
Soțul i-a spus soției: „Bărbatul acesta o să se roage pentru tine.”
Mi-am dat seama că nici măcar nu-și dăduse seama că mă rugam deja, așa că am început din nou, încercând din greu să mă fac auzit dincolo de țipetele ei puternice. „Tatăl nostru, te rog acum să fii cu această femeie bolnavă. Nu știm ce să facem pentru ea. Pare să aibă dureri mari. De data aceasta, Te rog, dă-i odihnă. Te rog…” Brusc, femeia s-a calmat, iar țipetele ei s-au stins. Am continuat să mă rog în timp ce-și lăsa brațele pe lângă trup; a început să privească în gol spre tavan. „Te rog, Stăpâne Doamne, să izgonești orice spirit rău care ar putea să o deranjeze. Izgonește-l și permite-i să se odihnească. Oh, Stăpâne Doamne, Îți mulțumim că ești aici cu ea acum și că îl ajuți și pe soțul ei.”
Auzind aceasta, bărbatul a murmurat o aprobare și și-a desprins mâinile de pe brațele soției lui. „Ne rugăm în numele lui Isus. Amin.”
Mi-am lăsat mâna pe femeia care era calmă acum și am privit în ochii tânărului. „Domnul Dumnezeu o ajută pe soția ta”, am explicat cu un zâmbet de încântare. „Îi permite să se odihnească. Îi putem mulțumi!” Tânărul nu știa ce să spună din cauza confuziei și a uimirii. „Te poți ruga oricând Domnului Dumnezeu”, am continuat. „El o să te audă, căci îi iubește foarte mult pe oameni.”
„Nu știu cum să mă rog”, mi-a răspuns soțul, privindu-mă.
„Îi spui orice vrei, iar El o să te audă”, am zis zâmbindu-i.
Am plecat și m-am dus să verific alt pacient, dar de-abia îmi puteam reține lacrimile de bucurie și de mulțumire care stăteau gata-gata să curgă. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu!” m-am rugat în tăcere, mergând pe trotuarul de lângă spital. „Te-ai dezvăluit într-un mod atât de puternic. Îți mulțumesc pentru miracolul acesta.” Nu mai văzusem așa un miracol până atunci în viața mea. Crescusem cu istorisirile despre Isus, Petru și Pavel, dar niciodată nu văzusem să se întâmple așa ceva în fața mea. Eram copleșit de bucurie că stătusem chiar în prezența lui Dumnezeu, în timp ce El Își folosise marea putere pentru a elibera o femeie legată de forțele întunericului. Văzusem un miracol adevărat! Dumnezeu a fost aici! Dumnezeu a fost aici!
După o scurtă vizită într-un alt salon de spital, m-am întors pe calea pe care venisem, bucurându-mă de slava lui Dumnezeu. El era atât de aproape. Tot ce puteam să fac era să-I aduc laude din nou și din nou și să-mi șterg lacrimile care mi se prelingeau pe obraji.
Tânărul soț a venit la mine când eram în apropierea salonului. Avea un zâmbet strălucitor. „Doarme! Doarme!” a exclamat. „Uită-te la ea. Doarme! Îi mulțumesc lui Dumnezeu! Îi mulțumesc lui Dumnezeu!”
Am stat lângă el și mi-am trecut un braț în jurul său, privind în jos la soția sa liniștită. L-am strâns de umeri și am repetat: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu, Îi mulțumesc lui Dumnezeu!”
(Va continua)
