[miercuri, 27 octombrie] Cum să te îmbraci cu curaj

Biblia ne învață să fim modești în îmbrăcăminte. „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate cuviincios.” 1 Timotei 2:9. Aceasta interzice etalarea ostentativă a îmbrăcămintei, culorile bătătoare la ochi, împodobirea excesivă. Orice obiect destinat să atragă atenția asupra purtătorului sau să stârnească admirația este exclus din vestimentația modestă pe care o prescrie Cuvântul lui Dumnezeu.

Îmbrăcămintea noastră trebuie să fie necostisitoare – „nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe” (vers. 9). Banii sunt o valoare pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Nu sunt ai noștri, ca să-i risipim pentru satisfacerea mândriei sau a ambiției. În mâinile copiilor lui Dumnezeu, ei sunt hrană pentru cei flămânzi și îmbrăcăminte pentru cei goi. Sunt o apărare pentru cei oprimați, mijloace de dobândire a sănătății pentru cei bolnavi, mijloace de predicare a Evangheliei către cei săraci. Ați putea aduce fericirea în multe inimi folosind cu înțelepciune mijloacele materiale care sunt acum risipite pentru paradă. Luați în considerare viața lui Hristos. Studiați-I caracterul și fiți părtași cu El la tăgăduirea Sa de sine.

În lumea care-și zice creștină, se cheltuie pe bijuterii și pe îmbrăcăminte inutil de costisitoare suficient de mult încât cu acești bani să poată fi săturați toți cei flămânzi și îmbrăcați toți cei goi. Moda și etalarea ostentativă absorb mijloacele care ar putea să le aducă mângâiere celor săraci și celor suferinzi. Ele răpesc lumii Evanghelia iubirii Mântuitorului. Acțiunile misionare lâncezesc. Mulțimi pier din lipsă de învățătură creștină. Chiar lângă ușile noastre și în alte țări păgânii nu sunt învățați și nici mântuiți. Câtă vreme Dumnezeu a încărcat pământul cu bogățiile Sale și i-a umplut cămările cu binecuvântări ale vieții, câtă vreme ne-a dat cu atâta mărinimie o cunoaștere mântuitoare a adevărului Său, ce scuză am putea aduce pentru faptul că îngăduim ca strigătele văduvei și ale orfanului, ale celor bolnavi și ale celor suferinzi, ale celor neînvățați și ale celor nemântuiți să se înalțe la cer? În ziua lui Dumnezeu, când vor fi aduși să stea față în față cu Acela care Și-a dat viața pentru acești nevoiași, ce scuze vor aduce aceia care își cheltuie timpul și banii pentru niște capricii pe care Dumnezeu le-a interzis? Unor astfel de oameni nu le va spune oare Hristos: „Am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; … am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță și n-ați venit pe la Mine”? Matei 25:42,43.

Dar hainele noastre, deși modeste și simple, ar trebui să fie de bună calitate, de culoare potrivită și perfecte pentru slujire. Ele ar trebui alese mai degrabă după criteriul rezistenței decât după acela al etalării ostentative. Ar trebui să ofere căldură și o bună protecție. Femeia înțeleaptă, descrisă în Proverbele, „nu se teme de zăpadă pentru casa ei; căci toți cei din casa ei sunt îmbrăcați cu veșminte căptușite.” Proverbele 31:21.

Îmbrăcămintea noastră ar trebui să fie curată. Veșmintele murdare sunt nesănătoase și, de aceea, nocive pentru trup și pentru suflet. „Voi sunteți templul lui Dumnezeu. […] Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:16,17)

În toate privințele, îmbrăcămintea trebuie să fie sănătoasă. „Mai presus de toate lucrurile”, Dumnezeu dorește ca noi „să fim sănătoși” – sănătate trupească și sufletească. Și trebuie să fim conlucrători cu El, pentru sănătatea sufletului și a trupului deopotrivă. Ambele sunt susținute printr-o îmbrăcăminte sănătoasă.

Aceasta ar trebui să aibă farmecul, frumusețea și caracterul adecvat al simplității neafectate. Hristos ne-a avertizat împotriva mândriei vieții, nu însă și împotriva farmecului și frumuseții ei naturale. El a îndreptat atenția asupra florilor câmpului, asupra crinului care se deschidea în puritatea lui, și a spus: „Nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei” (Matei 6:29). Astfel, prin lucrurile din natură, Hristos ilustrează frumusețea pe care o prețuiește cerul, farmecul modest, simplitatea, puritatea, armonia – care fac ca îmbrăcămintea noastră să-I fie plăcută.

El ne îndeamnă ca veșmântul cel mai frumos să fie cel al sufletului. Nicio podoabă exterioară nu se poate compara ca valoare sau frumusețe cu acel „duh blând și liniștit” care înaintea Sa „este de mare preț” (1 Petru 3:4).

Celor care fac din principiile Mântuitorului călăuza lor le sunt atât de prețioase făgăduințele Sale: „De ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi?… Nu vă îngrijorați dar, zicând: … Cu ce ne vom îmbrăca?… Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:28-33).

„Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3).

În ce contrast se află aceasta cu oboseala, cu neliniștea, cu boala și cu nefericirea care rezultă în urma domniei modei! Cât de opuse sunt principiilor date în Scripturi multora dintre tipurile de îmbrăcăminte pe care le prescrie moda! […]

Femeile trebuie să aibă curajul să se îmbrace sănătos și simplu, în loc să se lupte să îndeplinească cerințele modei. – „Divina vindecare”, pp. 287-290, 294