[miercuri, 20 octombrie] Darul vorbirii

Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune să-și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea și s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.”

Cum se face că mulți oameni care dau mărturie pentru numele lui Hristos rostesc atât de multe cuvinte pline de îngâmfare și deșarte? Satana caută să obțină avantaj asupra celor care vorbesc într-o manieră necugetată. Aceia care glumesc și își găsesc plăcerea în conversații ieftine se pun pe ei înșiși într-o poziție unde Satana poate câștiga acces la ei, jucându-se cu sufletul lor. Și să ne mai mirăm că am fost preveniți de Cuvântul lui Dumnezeu și avertizați să nu păcătuim cu vorba?

Noi trebuie să ne hrănim cu Hristos, pâinea vieții din cer. Sufletul nostru trebuie să înseteze după apele mântuirii, iar noi trebuie să studiem Scriptura și să practicăm în viața noastră de fiecare zi adevărurile pe care le învățăm. Aceia care fac astfel vor da dovadă că se hrănesc din pâinea vieții, hrănindu-se cu trupul Fiului lui Dumnezeu și bând zilnic din apele mântuirii. Dacă studiem îndeaproape cuvintele lui Hristos și luăm aminte la lecțiile Lui, ne vom hrăni din trupul Său; căci Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. Hristos a zis: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață.” Atunci când rostim cuvinte lipsite de sens și prostești, îi încurajăm pe alții să-și permită același tip de conversații; însă în ochii lui Dumnezeu este un mare păcat să ne îngăduim să rostim cuvinte care nu sugerează gânduri alese și curate, care să sfințească și să înnobileze și caracterul nostru, și pe al celor le aud. Singurele cuvinte care ar trebui să se audă de pe buzele noastre ar trebui să fie cuvinte pure și curate. Nimeni nu poate spune cât de multe păcate se înfăptuiesc prin intermediul cuvintelor neglijente, necugetate și lipsite de sens. Aceia care rostesc astfel de cuvinte fără rost au un caracter care le agreează. Oamenilor sensibili le este rușine să asculte asemenea cuvinte și sunt dezgustați că timpul lor prețios trebuie să fie irosit ascultând asemenea vorbe frivole.

Ah, de ar realiza fiecare dintre tinerii noștri răul produs de conversațiile nechibzuite, ușuratice, și și-ar corecta obiceiul de a rosti cuvinte deșarte! Fie ca toți cei care s-au răsfățat în acest păcat să se pocăiască, să-l mărturisească înaintea lui Dumnezeu și să se îndepărteze de el. Rostind cuvinte prostești, dezonorați numele lui Hristos, căci Îi denaturați caracterul. Pe buzele Lui nu s-a găsit niciun cuvânt viclean, de tergiversare sau de falsitate. Oamenii care sunt descriși că fac parte din cei o sută patruzeci și patru de mii au numele Tatălui scris pe fruntea lor. Despre ei s-au scris următoarele: „Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Dacă ar fi rostit cuvinte necugetate, lipsite de sens sau minciuni, atunci nu ar fi fost găsiți fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. Ioan a mai scris următoarele: „După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, și strigau cu glas tare și ziceau: Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului! Și toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu și au zis: Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin. Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit? Doamne, i-am răspuns eu, tu știi. Și el mi-a zis: Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”

Oh, dacă și-ar forma toți tinerii noștri caracterele după asemănarea divină! Oh, dacă Hristos ar fi în voi un râu care izvorăște spre viața veșnică. Începeți de îndată lucrarea purificării sufletului. Îndepărtați de voi orice lucru necugetat și abțineți-vă să rostiți cuvinte ușuratice. Fiecare cuvânt pe care îl rostiți este o sămânță care va germina și va produce fie roade bune, fie roade rele, potrivit cu caracterul lui. Cuvintele pe care le rostim încurajează sentimentele care le determină. Exagerarea este un păcat teribil. Cuvintele pasionale seamănă semințe care vor produce o recoltă rea, pe care nimeni nu vrea să o strângă. Cuvintele noastre au efect asupra caracterului nostru, dar acționează chiar mai puternic asupra caracterului altora. Doar Dumnezeul infinit poate măsura răul făcut prin cuvintele neglijente. Aceste cuvinte ne scapă printre buze și poate că nu intenționăm să facem niciun rău; și totuși ele ne reprezintă gândurile interioare și lucrează de partea răului. Câtă nefericire nu a fost adusă în cercurile familiale de rostirea unor cuvinte necugetate și nemiloase! Cuvintele dure pot să doară în minte ani de zile fără să-și piardă din intensitate. Ca unii care mărturisim că suntem creștini, ar trebui să luăm în considerare influența cuvintelor asupra celor cu care intrăm în contact, indiferent că sunt sau nu credincioși. Cuvintele noastre sunt urmărite și vorbirea necugetată face rău. […] Cuvintele noastre sunt dovada hranei cu care ne hrănim sufletul. – „The Youth’s Instructor”, 27 iunie 1895