[sâmbătă, 25 septembrie] A umbla cu Dumnezeu – partea I
Text de memorat: 2 Cronici 7:14
„Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara”.
SECȚIUNEA I
Probabil că ai auzit apropiații vorbind despre cât este de important să ai zilnic timpul tău pentru „devoțional”. Ce sunt însă devoționalele? Rădăcina cuvântului este verbul a devota, care înseamnă „a da ceva”. Cuvântul în sine provine din doi termeni latinești al căror sens este acela de a face un jurământ oficial. Timpul dedicat devoționalului este unul pe care îl punem deoparte pentru Dumnezeu, pentru a ne devota pe noi înșine în slujba Sa pe parcursul zilei.
Pentru un creștin, devoționalul nu este doar o activitate care trebuie bifată în fiecare zi și nici simpla lectură a Bibliei pe parcursul unui an, ci este un timp pe care îl dedicăm cunoașterii lui Dumnezeu prin studiu biblic și rugăciune.
În Eden, se întâmpla câteodată ca Adam și Eva să aibă un Vizitator special în timpul devoționalelor.
„Fericita pereche aștepta cu bucurie vizitele Creatorului lor, care umbla și vorbea cu ei în răcoarea zilei”. – „Divina vindecare”, p. 261
Cei doi aveau privilegiul de a petrece timpul studiind sub îndrumarea celui mai mare Învățător. Însă apariția păcatului a schimbat natura acestor întâlniri față în față, iar ei se ascundeau de frică atunci când El venea să-i caute. Păcatul l-a despărțit pe Adam de Făcătorul lui și ne desparte și pe noi.
Isaia 59:2 „Nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru”.
Dar Dumnezeu tot a găsit o modalitate de a comunica din nou cu Adam și cu Eva: moartea lui Hristos a făcut acest lucru posibil. Chiar în ziua în care a păcătuit, Adam a primit instrucțiuni cu privire la serviciul simplu de închinare pe care trebuia să îl aibă cu ocazia jertfei de dimineață și a celei de seară. Adam și familia lui se adunau zilnic în jurul altarului pentru a se închina și ruga, meditând la marele sacrificiu al lui Dumnezeu. Putem și noi să urmăm exemplul lui Adam și, în răcoarea dimineții și a serii, să ne închinăm și să ne rugăm, iar Dumnezeu Se va întâlni cu noi și ne va învăța, așa cum a făcut cu Adam și cu Eva.
Ieremia 33:3 „Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști”.
Acesta este unul dintre motivele pentru care devoționalul este o necesitate pentru a pune capăt stricăciunii provocate de păcat și pentru a reface chipul lui Dumnezeu în gândurile și acțiunile noastre. Totuși, cât de ușor putem fi zăpăciți! Cât de des nu ne-am îngropat dimineața capul în pernă pentru câteva minute de somn în plus? De câte ori nu ne-am
petrecut serile absorbiți de temele pentru acasă, înghițiți de internet sau cu atenția distrasă de prieteni, de distracțiile media sau de activitățile sportive? Avem, însă, această minunată promisiune:
2 Cronici 7:14 „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara”.
