[duminică, 6 septembrie]

În vremea antică a cetăților înconjurate de ziduri, asediul era o tactică de luptă des întâlnită. Îți cantonai trupele în jurul zidului și așteptai până cei din cetate fie se predau, fie mureau de foame. Acesta a fost și planul lui Sanherib pentru cucerirea Ierusalimului.
Dacă te numărai printre cei din afara zidurilor, riscai ca soldații să ți se plictisească, să se îmbolnăvească sau să dezerteze, dacă nu aveau nicio activitate. Așa că armata atacatoare făcea tot posibilul ca asediul să dureze cât mai puțin. Una dintre strategii era trimiterea de mesaje de intimidare a celor de dincolo de ziduri.

Mesajul lui Sanherib pentru locuitorii Ierusalimului a lovit la temelia speranței lor – credința în Dumnezeu. Ce le-a reamintit Sanherib israeliților, în încercarea de a le slăbi credința?
Armata asiriană repurtase victorii răsunătoare. Niciun zeu al popoarelor cucerite nu fusese în stare să îi stea în cale. Dar Dumnezeul lui Israel era ca niciun alt dumnezeu– El era viu, pregătit și capabil să-Și apere poporul.

Caz în studiu

După aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda şi şi-a aşezat tabăra în direcţia cetăţilor întărite, gândindu-se să le cucerească pentru sine. 2 Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit şi că vrea să lupte împotriva Ierusalimului, 3 s-a sfătuit cu conducătorii şi cu războinicii săi ca să astupe izvoarele din afara cetăţii, iar aceştia l-au susţinut. 4 S-a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele şi uedul care curgea prin mijlocul ţinutului, căci îşi ziceau: „De ce să vină împăraţii Asiriei şi să găsească apă din belşug?“ 5 Ezechia s-a îmbărbătat şi a refăcut tot zidul spart, înălţându-l până la turnuri. El a mai înălţat încă un zid în afară, a întărit Milo[d] din Cetatea lui David şi a făcut o mulţime de arme şi de scuturi. 6 El a numit căpetenii de război peste popor, i-a adunat în piaţeta dinaintea porţii cetăţii şi i-a încurajat astfel:

7 „Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza împăratului Asiriei şi a întregii mulţimi care este cu el, căci mai mulţi sunt cu noi decât cu el! 8 Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute şi să poarte bătăliile noastre!“

Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.

9 După o vreme, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachişului împreună cu toate forţele sale, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, şi la întregul popor al lui Iuda aflat la Ierusalim, ca să le spună:

10 „Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei:

«În ce vă încredeţi voi de rămâneţi sub asediu în Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin înfometare şi însetare, când vă spune: ‘Domnul, Dumnezeul nostru, ne va izbăvi din mâna împăratului Asiriei!’? 12 Oare nu Ezechia I-a îndepărtat înălţimile şi altarele, poruncind lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi numai înaintea unui singur altar şi doar pe el să aduceţi tămâie!’?

13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor celorlalte ţări? Au putut oare zeii neamurilor pământului să-şi izbăvească ţările din mâna mea? 14 Care dintre toţi zeii acestor neamuri, care au fost nimicite de părinţii mei, au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă izbăvească din mâna mea? 15 De aceea să nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească! Nu-l lăsaţi să vă înşele astfel! Nu vă încredeţi în El, căci nici unul din zeii vreunui neam sau ai vreunui regat nu au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea şi din mâna părinţilor mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă izbăvească din mâna mea!»“

16 Slujitorii săi au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Ezechia, slujitorul Său. 17 Sanherib mai scrisese şi scrisori ca să-L jignească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, în care spunea despre El astfel: „Aşa cum zeii neamurilor pământului nu şi-au izbăvit popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu-Şi va izbăvi poporul din mâna mea!“ 18 Solii au proclamat aceasta, cu glas tare şi în limba iudaică, poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să-i înfricoşeze, să-i înspăimânte şi să poată captura astfel cetatea. 19 Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre zeii popoarelor pământului, care sunt făcuţi de mâini omeneşti. 20 Dar regele Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat cu privire la aceasta şi au strigat către ceruri.

21 Domnul a trimis un înger care a spulberat orice războinic viteaz, orice conducător şi orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s-a întors ruşinat în ţara lui. Când a intrat în templul zeului său, unii dintre fiii săi l-au înjunghiat acolo cu sabia. 22 Aşa a izbăvit Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor duşmanilor lor. El i-a protejat din toate părţile. (2 Cronici 32:1-22)

Fișă de studiu

1. Ce pregătiri a făcut Ezechia în vederea atacului lui Sanherib asu- pra Ierusalimului?
2. Ce mesaj de speranță a avut Ezechia pentru poporul lui?
3. Cum a încercat Sanherib să-i sperie pe israeliții din Iuda? Pe ce se baza încrederea lui?
4. Cum crezi că au reacționat oamenii din Iuda la mesajul lui Sanherib?
5. De ce crezi că Dumnezeu i-a învins pe asi- rieni într-o confruntare directă, în loc să lase ca armata lui Iuda să lupte și să iasă biruitoare?

[o inscripție veche, imaginea lui Sanherib]