tora Studii Adolescenți

În mare parte, capitolul 32 al cărții Deuteronomul constituie un poem, un imn prin care copiii lui Israel trebuiau să înțeleagă ce credea Dumnezeu cu privire la ei în acea perioadă a istoriei lor. Iată ce se afirmă, așadar, în versetele 46 și 47: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră, și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire, după ce veți trece Iordanul.”
Astfel, înțelegem importanța pe care Moise le-o acorda acestor cuvinte, spre binele lui Iosua și al israeliților. Dacă cineva ți-ar fi adresat aceleași cuvinte, le-ai fi putut găsi împlinire în viața ta? În ce măsură se aseamănă experiența ta cu cea a copiilor lui Israel? Prin ce se deosebește? Ce te-ar determina să „pui la inimă toate cuvintele” acestea, ca și când ar fi fost scrise special pentru tine?

 

Caz în studiu

12 Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,
Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13 L-a suit pe înălţimile ţării,
Şi Israel a mâncat roadele câmpului;
I-a dat să sugă miere din stâncă,
Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
19 Domnul a văzut lucrul acesta şi S-a mâniat,
S-a supărat pe fiii şi fiicele Lui.
20 El a zis: ‘Îmi voi ascunde Faţa de ei
Şi voi vedea care le va fi sfârşitul,
Căci sunt un neam stricat,
Sunt nişte copii necredincioşi.
21 Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,
M-au mâniat prin idolii lor deşerţi.
Şi Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor.
Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
44 Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el. 45 După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.” 48 În aceeaşi zi, Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 49 „Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui, 51 pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. 52 Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta, dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel”. (Deuteronomul 32:12,13, 19-21,44-52)

 

Fișă de studiu

  1. Care crezi că era, în acel moment, atitudinea lui Dumnezeu față de poporul Său „ales”?
  2. De ce nu i s-a permis lui Moise să intre în Ţara Făgăduită?
  3. Crezi că a fost corect din partea lui Dumnezeu să-l lase pe Moise pe dinafară?
  4. Ce înseamnă faptul că Dumnezeu „e gelos”?
  5. Ce motive avea Dumnezeu să fie supărat pe israeliți?
  6. De ce crezi că Moise a spus: „Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul” (vers. 47)?