David a scris Psalmul 3 în timp ce fugea de Absalom, vărsându-și inima în fața lui Dumnezeu și cerând eliberare. Citește întregul psalm.

1 Doamne, ce mulţi sunt vrăjmaşii mei!
Ce mulţime se scoală împotriva mea!
2 Cât de mulţi zic despre mine:
„Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!”
3 Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu,
Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!
4 Eu strig cu glasul meu către Domnul
şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.
5 Mă culc, adorm
şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.
6 Nu mă tem de zecile de mii de popoare,
care mă împresoară din toate părţile.
7 Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!
Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei
şi zdrobeşti dinţii celor răi.
8 La Domnul este scăparea:
binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău. (Psalmul 3)

Relația lui David cu Dumnezeu seamănă uneori cu un balansoar. În anumite situații, David e credincios, dar în altele încearcă să rezolve lucrurile după cum crede de cuviință, uitând că, fără Dumnezeu, el nu e nimic.
Există perioade în care e mai ușor să ne încredem în Dumnezeu decât în alte perioade? Uneori ne punem încrederea în metode omenești de rezolvare a problemelor, în timp ce încă ne felicităm pentru faptul că suntem buni creștini? Ce se întâmplă, drept urmare?