Știai că?

Ideea că vom trăi pentru totdeauna undeva a fost imprimată în fiecare civilizație pe care a cunoscut-o istoria umană. Aborigenii
din Australia și-au imaginat Raiul ca o insulă îndepărtată la orizontul vestic. Finlandezii antici au crezut că este o insulă îndepărtată înspre est. Mexicanii, peruanii și polinezienii erau convinși că, după moarte, vor merge în soare sau în lună. […]

Epopeea lui Ghilgameș, o legendă babiloniană străveche, se referă la un loc de odihnă pentru eroi și face aluzie la un pom al vieții. În piramidele din Egipt, trupurile îmbălsămate aveau hărți puse lângă ele ca îndrumătoare în lumea viitoare. Romanii credeau că drepții aveau să-și petreacă timpul în Câmpiile Elizee. […]

Deși aceste descrieri ale vieții de după moarte sunt diferite, mărturia comună a sufletului uman de-a lungul istoriei este credința în viață după moarte. Dovezile antropologice sugerează că fiecare cultură posedă un simț al veșniciei dat de Dumnezeu – convingerea că această lume nu e totul. (Vezi Randy Alcorn, Heaven, Tyndale, 2004, citat pe www.preachingtoday.com)

 

Cu alți ochi

„Toată frumusețea din lume este ori o amintire a Paradisului, ori o profeție a lumii transfigurate.” – Nicolae Berdiaev, filozof
rus, secolele XIX-XX

„Unui singur om din toată Biblia i se promite în mod direct cerul: unui hoț.” – Philip Yancey, autor creștin