[sâmbătă, 23 martie]

Pământul, într-o versiune nouă

Referința biblică: Apoc. 15:1-4; 20:7-15; 21; 22.

Comentariu: Tragedia veacurilor, capitolul 42.

 

Text-cheie

„Și am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu… Am auzit un glas puternic ieșind de la tron și spunând: «Iată, cor- tul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Și Dumnezeu Însuși va fi cu ei (și va fi Dumnezeul lor).»” (Apocalipsa 21:2,3)

 

Ce părere ai?

Ești sau nu de acord? D=da, N=nu, NS=nu știu
1. Oamenii care duc o viață bună vor ajunge în cer. D   N   NS

2. Creștinii ar trebui să-și facă mai multe probleme pentru viața prezentă decât pentru viața de apoi. D  N   NS

3. Dacă există cer înseamnă că trebuie să existe și iad. D   N   NS

4. Ne putem bucura chiar în prezent de ceea ce înseamnă cerul. D   N   NS
5. Cerul este deschis pentru toată lumea – criminali, hoți, piromani etc. D   N   NS

În ce măsură ți-ai bazat pe Biblie reacția la afirmațiile de la rubrica Ce părere ai?

Află mai multe despre Iad și Rai studiind următoarele texte:

Apocalipsa 4:1-6

După toate acestea, m-am uitat şi iată că în cer era o uşă deschisă. Glasul, pe care prima oară îl auzisem vorbindu-mi ca sunetul unei trâmbiţe, mi-a zis: „Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“ 2 Imediat am fost în Duhul; şi iată că în cer era un tron, iar pe tron şedea Cineva. 3 Cel Ce şedea pe tron era la înfăţişare asemenea unei pietre de jasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, asemenea smaraldului la înfăţişare. 4 De jur împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri, iar pe aceste tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane de aur. 5 Din tron ieşeau fulgere, sunete[a] şi tunete. Înaintea tronului ardeau şapte lămpi de foc – care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu – 6 şi tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.

Apocalipsa 4:6-11

şi tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijloc, de jur împrejurul tronului,[b] erau patru fiinţe vii, pline de ochi în faţă şi în spate. 7 Prima fiinţă vie era asemenea unui leu, a doua fiinţă vie era asemenea unui viţel, a treia fiinţă vie avea faţa ca a unui om, iar a patra fiinţă vie era asemenea unui vultur care zboară. 8 Fiecare dintre cele patru fiinţe vii avea şase aripi şi era plină de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ele spuneau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic, Care era, Care este şi Care vine!“
9 Ori de câte ori fiinţele vii Îi dădeau slavă, onoare şi mulţumire Celui Ce şedea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui Ce şedea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor şi îşi puneau coroanele înaintea tronului, zicând: 11 „Tu eşti vrednic, Domnul şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, onoarea şi puterea, pentru că Tu le-ai creat pe toate şi prin voia Ta ele au existat şi au fost create!“

Apocalipsa 5:1-5

În mâna dreaptă a Celui Ce şedea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părţi şi sigilat cu şapte sigilii. 2 Am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să desfacă sulul şi să-i rupă sigiliile?“ 3 Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n-a putut să desfacă sulul şi să se uite în el. 4 Am plâns mult, pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să desfacă sulul şi să se uite în el. 5 Dar unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins şi este vrednic să desfacă sulul şi cele şapte sigilii ale lui!“

Apocalipsa 5:6-14

6 M-am uitat şi am văzut un Miel, care părea înjunghiat, stând în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe vii şi printre bătrâni. Avea şapte coarne[a] şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul. 7 El a venit şi a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce şedea pe tron. 8 Când Mielul a luat sulul, cele patru fiinţe vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut la pământ înaintea Lui. Fiecare avea o harfă şi vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinţilor – 9 şi cântau un cântec nou: „Tu eşti vrednic să iei sulul şi să-i rupi sigiliile, pentru că ai fost înjunghiat şi prin sângele Tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice seminţie, limbă, popor şi neam 10 şi i-ai făcut o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru; şi ei vor domni pe pământ!“ 11 M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al fiinţelor vii şi al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi de o mie de ori o mie[b]. 12 Ei spuneau cu glas puternic: „Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat, să primească putere, bogăţie, înţelepciune, tărie, onoare, slavă şi laudă!“ 13 Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice făptură ce se află în aceste locuri, am auzit-o zicând: „A Celui Ce şade pe tron şi a Mielului să fie lauda, onoarea, slava şi puterea, în vecii vecilor!“ 14 Şi cele patru fiinţe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii au căzut la pământ şi s-au închinat.

Apocalipsa 6:8

M-am uitat şi iată că era un cal verde pal, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuinţa Morţilor[c]. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima şi prin fiarele sălbatice de pe pământ.

Apocalipsa 7:16,17

Nu le va mai fi nici foame, nici setecşi nu va mai cădea peste ei arşiţa soarelui,cnici vreo altă căldură arzătoare, 17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori şi îi va conduce la izvoarele apelor vieţii, iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.

Apocalipsa 19:1-10

După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulţimi, spunând: „Aleluia![a] Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, 2 pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte! El a judecat-o pe marea prostituată care a pervertit lumea cu desfrânarea ei! A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“ 3 Au spus a doua oară: „Aleluia! Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“ 4 Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, Care şade pe tron, zicând: „Amin! Aleluia!“ 5 Şi de la tron s-a auzit un glas, spunând: „Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui şi cei ce vă temeţi de El, mici şi mari!“ 6 Am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând: „Aleluia! Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic împărăţeşte! 7 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă, pentru că nunta Mielului a sosit, iar mireasa Lui s-a pregătit[b]. 8 I s-a dat să se îmbrace în in fin, strălucitor şi curat.“ Inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor. 9 Apoi mi-a zis: „Scrie! Ferice[c] de cei chemaţi la cina[d] de la nunta Mielului!“ Mi-a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ 10 Am căzut la picioarele lui, să mă închin, dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, care ţin mărturia lui Isus! Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei.“

Apocalipsa 20:10-15

10 Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în lacul de foc şi pucioasă, unde erau fiara şi profetul fals. Ei vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor. 11 Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel Ce şedea pe el. Pământul şi cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 I-am văzut pe morţii mari şi mici stând înaintea tronului. Au fost deschise nişte cărţi şi a fost deschisă şi o altă carte, care este Cartea Vieţii. Morţii au fost judecaţi potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. 13 Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi Locuinţa Morţilor[c] i-au dat pe morţii care erau în ele şi fiecare a fost judecat după faptele lui. 14 Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. 15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în lacul de foc.

Apocalipsa 21:1-8

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ trecuseră, şi nici marea nu mai era. 2 Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. 3 Am auzit un glas puternic ieşind de la tron şi spunând: „Iată, cortul[a] lui Dumnezeu este cu oamenii[b]! El va veni să locuiască[c] împreună cu ei, iar ei vor fi poporul[d] Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)[e]. 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.“

5 Cel Ce şedea pe tron a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi!“ A mai zis: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate!“ 6 Apoi mi-a zis: „S-a terminat! Eu sunt Alfa şi Omega[f], Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. 7 Cel ce învinge, va moşteni aceste lucruri şi Eu voi fi Dumnezeul Lui, iar el va fi fiul Meu. 8 Cât despre laşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.“

Apocalipsa 21:9-14

9 Unul din cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase pline cu ultimele şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, spunând: „Vino! Îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“ 10 M-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat Cetatea Sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu. 11 Ea avea slava lui Dumnezeu, iar strălucirea ei era ca a unei pietre deosebit de preţioasă, ca un jasp, strălucind ca şi cristalul. 12 Avea un zid mare şi înalt, avea douăsprezece porţi, iar la porţi – doisprezece îngeri. Pe ele erau scrise numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. 13 Trei porţi erau spre răsărit, trei porţi spre nord, trei porţi spre sud şi trei porţi spre apus. 14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.