Ştiai că?

Persecuţia, aşa cum a fost pentru primii creştini, nu mai există în prezent în ţările occidentale. Uneori ne considerăm persecutaţi atunci când cineva nu e de acord cu noi sau refuză să ne angajeze din cauză că nu putem veni la serviciu în Sabat. (Această situaţie, de fapt, ar trebui descrisă ca discriminare religioasă, nu persecuţie.) Persecuţia îndurată de primii creştini era cu totul altfel. Ei aveau de înfruntat moartea – o moarte brutală. În alte părţi ale lumii, chiar şi în ziua de azi, creştinii se confruntă
cu acest tip de persecuţie. Ei riscă viaţa lor şi a familiilor lor pentru a se închina lui Dumnezeu. Sunt dispuşi să moară pentru a respecta Legea lui Dumnezeu. Asta da credinţă şi devotament! (Pentru a înţelege mai bine ce face Biserica Adventistă pentru a combate discriminarea religioasă şi persecuţia, accesează http://parl.gc.adven- tist.org.)

 

Cu alţi ochi

„Torturaţi-ne, schingiuiţi-ne, condamnaţi-ne, distrugeţi-ne; cruzimea voastră nu face altceva decât să ne dovedească nevinovăţia. Din acest motiv ne lasă Dumnezeu să suferim toate acestea. Nimic nu puteţi realiza prin actele voastre de cruzime, unul mai cumplit decât precedentul. Este momeala care îi câştigă pe oameni pentru şcoala noastră. Ne înmulţim de fiecare dată când suntem seceraţi de voi; sângele creştinilor este sămânţă. Însăşi această încăpăţânare cu care ne batjocoriţi este profesorul vostru. Pentru că cine observă şi nu este curios să întrebe ce zace dedesubt?” – Tertulian, teolog şi autor creştin, secolele II-III


Părerea mea