[Vineri] 31 August
Apostolul Pavel a fost un mare războinic pentru cauza lui Hristos. Mulţi ani după ce el şi-a încheiat viaţa pe acest pământ, bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu s-au ridicat pentru a proclama Evanghelia lui Hristos şi adevărurile găsite în Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi dintre ei au fost persecutaţi pentru credinţa lor. În cartea Tragedia veacurilor, Ellen White aminteşte despre aceşti oameni care au suferit grele încercări pentru atitudinea lor de a apăra binele şi adevărul. Meditează la următorul pasaj despre John Wycliffe. El a considerat că oamenii simpli trebuie să aibă acces la Biblie, astfel încât să poată citi şi afla adevărul ei înşişi, în loc să accepte pur şi simplu interpretarea câtorva învăţaţi şi prelaţi, care deseori predicau o doctrină falsă:
„Pe când era încă în colegiu, Wycliffe s-a avântat în studiul Scripturii. În timpurile acelea, când Biblia exista numai în limbile vechi, cei învăţaţi puteau să-şi găsească uşor drumul către izvorul adevărului, care era închis pentru clasele neinstruite. Pe această cale se pregătise lucrarea viitoare a lui Wycliffe ca reformator. […] Când atenţia lui Wycliffe a fost îndreptată către Scripturi, el s-a avântat în cercetarea lor cu aceeaşi sârguinţă care-l făcuse în stare să stăpânească învăţătura în şcoli. […] Aici a văzut planul de mântuire descoperit şi pe Hristos împuternicit ca singurul Apărător în favoarea omului. S-a predat în slujba lui Hristos şi s-a hotărât să vestească adevărurile pe care le descoperise. Asemenea reformatorilor de mai târziu, Wycliffe n-a prevăzut de la începutul lucrării lui unde va ajunge. El nu s-a aşezat cu premeditare în opoziţie cu Roma. Dar devotamentul lui faţă de adevăr nu putea decât să-l aducă în conflict cu minciuna. […] Mulţi oameni nu mai erau mulţumiţi cu credinţa lor de mai înainte, vedeau nelegiuirea care abunda în biserica romană şi salutau cu o bucurie neascunsă adevărurile scoase la iveală de Wycliffe; dar conducătorii papali s-au umplut de mânie când şi-au dat seama că acest reformator câştiga o influenţă mai mare decât a lor.” (Tragedia veacurilor, pp. 80, 81)
