[Duminică] 1 Iulie
Primul dintre cele două pasaje care alcătuiesc secţiunea Caz în studiu ne avertizează să nu ne asociem cu oameni care fac lucruri imorale. Da, ar trebui să fim în stare să le dăm tuturor mărturie, dar pentru cei care se consideră creştini, ar trebui să existe un anumit standard la care să se ridice. Al doilea pasaj vorbeşte despre faptul că dragostea reprezintă cel mai important aspect din viaţa noastră. Cum putem armoniza cele două învăţături biblice? Caută cuvântul „dragoste” într-o concordanţă biblică şi citeşte câteva versete. Este o dovadă de lipsă de iubire faptul de a măsura un creştin în raport cu standardul lui Hristos? Există vreo modalitate plină de iubire în care poţi sta ferm de partea binelui?
Caz în studiu
9 V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu cei desfrânaţi, 10 dar nu m-am referit la oamenii desfrânaţi ai acestei lumi sau la cei lacomi şi tâlhari, sau la cei idolatri, pentru că atunci ar trebui să ieşiţi din lume. 11 Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi! 12 De ce să-i judec pe cei de afară? N-ar trebui să-i judecaţi pe cei dinăuntru? 13 Pe cei de afară îi va judeca Dumnezeu. „Daţi-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!“ (1 Corinteni 5:9-13)
13 Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt o aramă zgomotoasă sau un chimval zăngănitor. 2 Dacă am darul profeţiei şi înţeleg toate tainele şi am toată cunoaşterea şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. 3 Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud[a], dar nu am dragoste, nu câştig nimic.
4 Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, 5 nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău, 6 nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr, 7 suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
8 Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât priveşte profeţiile, ele se vor sfârşi; cât priveşte limbile, ele vor înceta, iar cât priveşte cunoaşterea, ea se va sfârşi. 9 Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte, 10 însă, atunci când va veni ce este desăvârşit, ceea ce există doar în parte se va sfârşi. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti. 12 Acum vedem ca într-o reflecţie din oglindă[b], însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut. 13 Acum deci rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (1 Corinteni 13)
Fișă de studiu
- Cum crezi că am putea armoniza iubirea şi sprijinirea altora, pe de o parte, şi păstrarea propriilor principii, pe de altă parte?
- Ce diferenţe ar trebui să existe în aşteptările noastre de la cei credincioşi şi de la cei necredincioşi?
- În 1 Corinteni 13, cum crezi că e prezentată dragostea? Ca un sentiment sau ca o acţiune? De ce?
- Cum apar relaţiile sexuale înainte şi după căsătorie în contextul celor afirmate în 1 Corinteni 13?
- Analizând aceste două pasaje biblice, cum crezi că priveşte Dumnezeu sexul? Este un rău necesar? Un dar? O minunată responsabilitate?
- Cum ai defini dragostea în urma studierii acestor două fragmente din Biblie?
