[Vineri] 8 Iunie
Citeşte pasajul biblic aflat în studiu, imaginându-ţi faţa lui Iacov, fratele lui Isus, a lui Petru şi a lui Pavel şi Barnaba. Apoi imaginează-ţi o sală plină de credincioşi, diaconi şi prezbiteri. Mulţi dintre ei îşi câştigă existenţa profesând diferite meserii, în timp ce alţii nu au un loc de muncă din cauza recentului statut de creştini. Nu există Biblii, doar câţiva oameni care scriu scrisori şi fac legătura între întâmplările de demult şi situaţiile care se întâmplă zi de zi. Biserica de atunci a fost chiar atât de diferită de biserica din ziua de azi? În ce privinţe? În ce sens va fi pentru totdeauna neschimbată?
Caz în studiu
1 Câţiva oameni veniţi din Iudeea învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”. 2 Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite, şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri. 3 După ce au fost petrecuţi de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5 Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. 6 Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. 7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:
„Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. 8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. 9 N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.” 12 Toată adunarea a tăcut şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.
13 Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. 15 Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16 ‘După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou, 17 pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’. (Fapte 15:1-17)
