Meditează la următorul citat din Ellen White, care succede pasajul redat la rubrica Flash:

„Rostirea adevărului să nu fie condusă cu o mână slabă sau cu o cunoaştere nesigură. Fie ca ea să devină o parte a vieţii. Jucându-te pripit şi uşuratic cu adevărul şi ascunzând faptul că-ţi urmăreşti propriile planuri egoiste, aceasta înseamnă naufragiul credinţei. «Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul» (Efeseni 6:14). Cel care rosteşte neadevăruri îşi vinde ieftin sufletul. Falsitatea lui s-ar putea să-i slujească în vreo împrejurare critică; s-ar putea să-i pară că, în felul acesta, poate să aibă succes în afaceri, ceea ce nu ar fi putut dobândi pe cale cinstită; însă, în cele din urmă, ajunge în situaţia de a nu se mai putea încrede în nimeni. El însuşi un mincinos, nu mai are încredere în cuvântul altora.” (Faptele apostolilor, p. 76)

 

Flash

„În cazul lui Anania şi Safira, păcatul înşelătoriei faţă de Dumnezeu a fost pedepsit imediat. Acelaşi păcat a fost deseori repetat în istoria de mai târziu a bisericii şi este săvârşit de mulţi în vremea noastră. Dar, deşi înşelătoria poate că nu este însoţită de o manifestare vădită a dizgraţiei lui Dumnezeu, ea nu este mai puţin odioasă în ochii Lui acum decât a fost în vremea apostolilor. Avertizarea a fost dată; Dumnezeu Şi-a manifestat în mod clar ura Sa neîmpăcată faţă de acest păcat; şi toţi aceia care se dedau la făţărnicie şi lăcomie să fie siguri că îşi nimicesc astfel sufletul.” (Faptele apostolilor, p. 76)


Părerea mea