Comentarii inspirate (st. 10)

Blândețe în mijlocul focului

Sabat după-amiază, 27 august

În Predica de pe Munte, Domnul Hristos declară cine sunt cei cu adevărat fericiţi: „Ferice de cei săraci în duh [cei care nu se înalţă pe ei înşişi, ci sunt sinceri şi smeriţi, nu prea mândri ca să se lase învăţaţi, nu plini de vanitate şi de ambiţie după onorurile lumii], căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice de cei ce plâng [cei pocăiţi, supuşi, care se întristează profund din cauza propriilor greşeli, pentru că L-au întristat pe Duhul Sfânt], căci ei vor fi mângâiaţi! Ferice de cei blânzi [cei care sunt buni şi iertători, care, atunci când sunt insultaţi şi ocărâţi, nu răspund la fel, ci manifestă un spirit supus, care sunt gata să se lase învăţaţi, fără să se preţuiască prea mult pe ei înşişi], căci ei vor moşteni pământul!” Cei care au calităţile enumerate aici nu vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu doar aici, în această viaţă, ci vor fi încununaţi cu slavă, cu onoare şi cu nemurire în Împărăția Sa. – Mărturii, vol. 2, p. 631

În Predica de pe Munte, primele cuvinte care au pornit de pe buzele lui Hristos aveau menirea de a trânti la pământ … ambițiile omenești. „Ferice de cei săraci în duh”, a spus El, „căci a lor este Împărăția cerurilor. Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați. Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul. … Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu. Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu. Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor.”
Toată această predică a fost o prezentare a Legii. Hristos a prezentat cerințele larg cuprinzătoare ale Legii lui Dumnezeu. El a încercat să le corecteze ideile lor înalte despre ei înșiși, înălțând sentimentele curate și rostind o binecuvântare asupra acelor trăsături de caracter care erau cu totul opuse atributelor apreciate de ei. El a pus înaintea lor o împărăție în care ambițiile omenești și pasiunile pământești nu pot să găsească intrare. – Lift Him Up, p. 135

Blândețea și smerenia sunt atribute creștine de mare preț. Blândețea și smerenia lui Hristos se învață numai purtând jugul lui Hristos. … Acest jug înseamnă supunere deplină. Universul ceresc privește la lipsa blândeții și a smereniei inimii. Înălțarea de sine, impresia că este foarte important, îl face pe om să simtă că nu are nevoie de un Salvator, că nu are nevoie de jugul lui Hristos. Dar invitația făcută fiecărui suflet este: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:29). …
Supunerea cerută de Hristos [este] adusă prin lucrarea Duhului Sfânt. Trebuie să existe o transformare a întregii ființe: inimă, suflet, caracter. … Numai la altarul de jertfă și din mâna lui Dumnezeu poate omul egoist și lacom să primească lumina cerească ce îi descoperă incompetența sa și îl conduce să plece capul și să ia jugul lui Hristos, să învețe de le El ce înseamnă să fii blând și smerit cu inima. – In Heavenly Places, p. 236

Duminică, 28 august Pâine frântă și must vărsat

Moise … fusese foarte onorat de Dumnezeu, fiind privilegiat să vorbească faţă către faţă cu Domnul, aşa cum vorbeşte un om cu prietenul său. I s-a îngăduit să vadă lumina strălucitoare şi slava măreaţă care Îl învăluiau pe Tatăl. Prin Moise i-a izbăvit Domnul pe copiii lui Israel din robia egipteană. Moise a fost un mijlocitor pentru poporul său, aşezându-se adesea între el şi mânia lui Dumnezeu. Când mânia Domnului s-a aprins peste măsură împotriva israeliţilor din pricina necredinţei, a cârtirilor şi a păcatelor lor grave, dragostea lui Moise pentru ei a fost pusă la probă. Domnul propunea să-i nimicească şi să facă din el un neam puternic. Moise şi-a arătat iubirea pentru Israel, pledând cu devotament în favoarea lui. În suferinţa lui, el L-a rugat pe Dumnezeu să stingă mânia Sa aprigă şi să-l ierte pe Israel sau, dacă nu, să-i şteargă lui numele din cartea vieţii. – Sfințirea vieții, pp. 162–163

Prin suferință a primit Domnul Isus lucrarea de mângâiere. El suferă în toate durerile oamenilor; și „în toate necazurile lor n-au fost fără ajutor” (Isaia 63:9). „Și, prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2:18). În această lucrare de slujire, fiecare suflet care s-a făcut părtaș suferințelor Lui are privilegiul de a fi părtaș mângâierii Sale. … Celui ce plânge Domnul îi oferă un dar special, iar acest dar are puterea de a impresiona, de a schimba și de a câștiga inima oamenilor. Iubirea lui Isus deschide inima celui lovit și rănit, pătrunde în sufletul lui și devine un balsam vindecător pentru cei care suferă. „Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri … ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3,4). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p.13

Greutăţile cu care avem să dăm piept pot fi foarte mult ușurate de umilinţa aceea care se ascunde în Hristos. Dacă avem umilinţa Domnului, ne vom ridica mai presus de dispreţ, de refuzurile altora, de necazurile la care suntem expuși în fiecare zi și ele vor înceta să răspândească întuneric asupra spiritului nostru. Cea mai înaltă dovadă de nobleţe la un creștin este stăpânirea de sine. Acela care, atunci când e tratat cu cruzime și insulte, nu păstrează un spirit calm și încrezător Îi răpește lui Dumnezeu dreptul de a descoperi în el desăvârșirea Sa de caracter. Umilinţa inimii este tăria care dă biruinţă urmașilor lui Hristos; ea este dovada legăturilor lor cu cerul.
… Aceia care dau pe faţă spiritul blând și smerit al lui Hristos sunt priviţi cu duioșie de Dumnezeu. Poate că lumea îi privește cu dispreţ, dar în ochii Lui ei sunt de mare valoare. Nu numai cei înţelepţi, cei mari, cei bogaţi vor câștiga dreptul de a intra în curţile cerești; nu numai lucrătorul activ, plin de zel, care muncește neîncetat. Nu! Cel sărac în duh, care flămânzește după prezenţa lăuntrică a lui Hristos, cel smerit cu inima, pentru care ambiţia cea mai înaltă este să facă voia lui Dumnezeu – și aceștia vor câștiga o intrare îmbelșugată. Ei vor face parte din numărul celor care și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. – Hristos, Lumina lumii, pp. 301–302

Luni, 29 august Mijlocirea pentru har

Moise a fost un om smerit și blând; Dumnezeu l-a numit cel mai blând om de pe pământ. … El putea să îi sfătuiască pe frații lui, pentru că viața lui era o reprezentare vie a ceea ce poate să ajungă un om și ce poate realiza împreună cu Dumnezeu, ca slujitor al Său, o reprezentare a ceea ce îi învăța, a felului în care dorea să fie ei și a ceea ce aștepta Dumnezeu de la el. El vorbea din inimă și în felul acesta le atingea inimile. Era un om cu vaste cunoștințe și totuși simplu ca un copil în manifestarea profundei sale identificări cu ei. Înzestrat cu un instinct remarcabil, el putea să înțeleagă imediat nevoile tuturor celor din jurul lui, lucrurile care nu erau în ordine și cereau atenție și nu neglija pe nimeni și nimic. …
… Dumnezeu a vorbit cu el față către față, așa cum vorbește un om cu prietenul lui. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 1, p. 1113

Moise și-a dat seama cât de îngrozitoare avea să fie soarta păcătoșilor, dar, cu toate acestea, dacă poporul Israel avea să fie lepădat de Dumnezeu, el dorea mai bine ca numele său să fie șters din cartea vieții odată cu al lor; el nu putea suporta să vadă judecățile lui Dumnezeu căzând asupra acelora care fuseseră atât de minunat eliberați. Mijlocirea lui Moise în favoarea poporului Israel ilustrează mijlocirea lui Hristos pentru cei păcătoși. Dar Domnul n-a îngăduit ca Moise să poarte vina celui păcătos așa cum a purtat-o Hristos. „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea”, a spus El, „pe acela îl voi șterge din cartea Mea.” – Patriarhi și profeți, pp. 326–327

Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să se lase în voia sentimentelor. Când oscilează între speranță și teamă, inima lui Hristos este îndurerată, pentru că Domnul le-a dat dovezi inconfundabile ale iubirii Sale. El dorește ca ei să fie întemeiați, întăriți și înrădăcinați în cea mai sfântă credință. El vrea ca ei să-ș i îndeplinească lucrarea încredințată și apoi, în mâinile Sale, inima lor ajunge asemenea unei harpe sfinte, ale cărei corzi vor intona laude și mulțumiri la adresa Aceluia pe care Dumnezeu L-a trimis să îndepărteze păcatele lumii.
Iubirea lui Hristos pentru copiii Lui este pe cât de duioasă, pe atât de puternică. … Ea este neschimbătoare și fără umbră de mutare – aceeași ieri, astăzi și în veșnicii.
Dumnezeu îi iubește pe îngerii fără păcat, care Îi slujesc și ascultă de toate poruncile Sale, dar lor nu le dă har, ei nu au avut niciodată nevoie de har, pentru că nu au păcătuit niciodată. Harul este un atribut care se manifestă față de făpturile omenești nevrednice. Nu noi suntem cei care am căutat harul, ci harul a fost trimis să ne caute pe noi. Dumnezeu Se bucură să reverse har asupra tuturor celor ce însetează și flămânzesc după el, nu pentru că noi am fi vrednici, ci pentru că suntem nevrednici. Nevoia noastră este calificarea care ne dă siguranța că vom primi darul. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 518–519

Marți, 30 august Iubire pentru cei care ne fac rău

Nu îngăduiți gândurilor amare să vă umple mintea fără încetare. … Mergeți la fratele vostru și, cu umilință și sinceritate, vorbiți cu el despre lucrurile care v-au nemulțumit. …
Conversația dintre cel jignit și cel care a greșit se află în atenția întregului cer. … Untdelemnul iubirii vindecă amărăciunea și durerile provocate de o greșeală. Spiritul lui Dumnezeu unește inimă cu inimă și cerul cântă de bucurie când armonia se instaurează în relațiile dintre frați. …
… Nu poziția socială, naționalitatea sau originea familială și nici poziția și privilegiile religioase nu sunt cele ce dovedesc faptul că suntem membri ai familiei lui Dumnezeu, ci iubirea, o iubire care cuprinde întreaga omenire. Chiar și păcătoșii a căror inimă Îl respinge în mod categoric pe Duhul lui Dumnezeu vor răspunde la bunătate. … Numai Duhul lui Dumnezeu poate înlocui ura cu iubirea. A fi binevoitor cu cel nemulțumitor și cu cel rău și a face binele fără să aștepți nimic în schimb sunt semnul regalității cerului și certificatul prin care copiii Celui Preaînalt își dezvăluie statutul nobil pe care îl dețin. – Minte, caracter și personalitate, vol. 2, pp. 529–530

Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât cel mai înalt gând la care poate ajunge o minte omenească. „Fiţi desăvârșiţi după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” Porunca aceasta este o făgăduinţă. Planul de mântuire urmărește recuperarea noastră totală de sub puterea lui Satana. Hristos îl desparte întotdeauna de păcat pe cel zdrobit. El a venit să nimicească lucrările Diavolului și a luat măsuri ca Duhul Sfânt să fie dat oricărui om care se pocăiește, pentru a-l feri de păcat. …
Idealul caracterului creștin este asemănarea cu Hristos. … În toate lucrurile, Isus a fost făcut asemenea fraţilor Săi. El S-a făcut trup așa cum suntem și noi. A fost flămând, însetat și obosit. El a fost întărit prin hrană și înviorat prin somn. El a împărtășit viaţa omului, dar, cu toate acestea, a fost Fiul nevinovat al lui Dumnezeu. El era Dumnezeu în trup. Caracterul Lui trebuie să fie caracterul nostru. Despre aceia care cred în El, Domnul zice: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu” (2 Corinteni 6:16). – Hristos, Lumina lumii, p. 311

Tot ce are nevoie sau ce poate omul să cunoască despre Dumnezeu a fost descoperit în viaţa şi în caracterul Fiului Său. …

Blând, plin de compasiune, milostiv, gândindu-Se mereu la ceilalţi, El a reprezentat caracterul lui Dumnezeu şi a fost mereu angajat în slujirea lui Dumnezeu şi a omului. …
„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”, i-a îndemnat El; „binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri”, „căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi.” „Căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” „Fiţi dar milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv” (Matei 5:44; Luca 6:35; Matei 5:45; Luca 6:36). – Mărturii, vol. 8, pp. 286–287

Miercuri, 31 august O gură închisă

Nu ar trebui să ne îngăduim să ne simțim jigniți cu ușurință. … Orice ar putea gândi alții despre noi și orice ne-ar putea face nu trebuie să ne tulbure unirea cu Hristos, părtășia cu Duhul. „Ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar, dacă suferiți cu răbdare când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu” (1 Petru 2:20). … Dacă vi se spun cuvinte dure, nu dați niciodată un răspuns în același spirit. Amintiți-vă că „un răspuns blând potolește mânia” (Proverbele 15:1). Şi există o putere minunată în tăcere. Cuvintele adresate ca răspuns unuia care este mânios nu servesc uneori decât ca să-l exaspereze. Dar mânia întâmpinată cu tăcere, într-un spirit iubitor, îngăduitor, se stinge repede.
Sub o furtună de cuvinte usturătoare, defăimătoare, țineți-vă mintea ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu. Mintea și inima să fie umplute cu făgăduințele lui Dumnezeu. Dacă sunteți tratați rău sau acuzați pe nedrept, în loc să dați un răspuns mânios, repetați-vă în minte promisiunile prețioase. – Divina vindecare, pp. 485–486

Nu reacția puternică în fața unui tratament nedrept evidențiază tăria de caracter, ci stăpânirea de sine și controlul ferm al emoțiilor puternice dovedesc tărie de caracter și spiritul lui Hristos. Rodul pomului vieții care este în mijlocul Paradisului lui Dumnezeu îi este dat biruitorului. Este răsplata biruinței, a ostenelii și a jertfirii de sine pentru lucrătorul creștin care luptă lupta cea bună a credinței. Noi trebuie să ne străduim cu noblețe și să luptăm pentru victorie. Harul lui Dumnezeu le va fi dat tuturor acelora care luptă respectând legea. …

Luați seama cât mai puțin la ce spune lumea. Lăsați-i pe oameni să spună ce vor, dar, prin cuvinte și purtare să nu va înălțați nicidecum eul. Domnul vă va conduce în așa fel, încât veți fi considerați oameni vrednici de încredere. … Dacă dovediți că vă bizuiți pe Domnul cu hotărâre, veți câștiga respect și încredere și veți exercita o influență spre bine. Lumina voastră va străluci și va fi de mare folos. Veți căuta să Îl reprezentați pe Isus. Știți bine că Mântuitorul a suferit ocară, dar nu a răspuns în același fel. A fost disprețuit și părăsit de oameni și ce pot aștepta mai bun urmașii Săi în această lume? Fie ca milostivul nostru Tată ceresc să ne dea fiecăruia mai mult har și să ne putem bucura în dragostea Sa. – Letter 99, 18 iunie 1886

Creștinul va cultiva un spirit blând și liniștit, el va fi calm, atent cu ceilalți și va avea o dispoziție fericită; boala nu îl va face iritabil și nici vremea sau circumstanțele nu-i vor tulbura buna dispoziție. … Copiii lui Dumnezeu nu uită niciodată să facă bine. Pentru ei, este ceva firesc să facă fapte bune, pentru că Dumnezeu le-a transformat firea prin harul Său. – My Life Today, p. 193

Joi, 1 septembrie Stânca și adăpostul nostru

Vrăjmașii noștri pot să triumfe. Ei pot să spună vorbe mincinoase și limba lor calomniatoare poate să bârfească, poate să înșele și să amăgească, însă noi vom rămâne neclintiți. Știm în cine ne încredem. Noi nu alergăm în zadar și nici nu ne trudim în zadar. Domnul Isus ne cunoaște. … Va veni ziua socotelilor și toți vor fi judecați potrivit cu faptele pe care le-au făcut în trup. … Este adevărat că lumea se află în întuneric. Împotrivirea poate să crească. Oamenii neserioși și batjocoritori pot deveni tot mai îndrăzneți și mai înverșunați în nelegiuirea lor. Totuși, noi vom rămâne neclintiți. Noi nu am alergat fără să știm încotro. Nu, nu! Inima mea este hotărâtă să se încreadă în Dumnezeu. Avem un Mântuitor puternic. Putem să ne bucurăm în bogăția plinătății Lui. Îmi doresc foarte mult să fiu mai devotată lui Dumnezeu, să fiu mai consacrată Lui. Lumea aceasta este prea întunecată pentru mine. Isus a spus că merge la cer să ne pregătească locașuri ca să fim împreună cu El. Slavă lui Dumnezeu pentru aceasta! Inima mea tresaltă de bucurie la acest gând. – Asemenea lui Hristos, p. 351 (3 decembrie)

Așa cum călătorul obosit caută izvorul de apă în deșert și, când îl găsește, își astâmpără setea arzătoare, tot astfel creștinul însetează după apa curată a vieții, al cărei izvor este Domnul Hristos.
… Când sufletul Îl caută pe Dumnezeu și când dorința inimii poate fi exprimată în cuvintele: „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea” (Psalmii 62:5), atunci divinul se unește cu natura umană.
Dacă ești conștient de nevoia sufletului, dacă flămânzești și însetezi după neprihănire, aceasta este o dovadă că Domnul Hristos a lucrat asupra inimii tale, trezind în ea dorința de a-L căuta, pentru ca El să îndeplinească în dreptul tău, prin înzestrarea cu Duhul Sfânt, acele lucruri pe care nu le poți îndeplini singur. Nu trebuie să încercăm să ne astâmpărăm setea căutând apă în pâraie secate, căci fântâna cea adâncă este chiar deasupra noastră și, dacă ne vom ridica doar puțin mai sus pe calea credinței, vom putea bea fără plată din apele ei bogate. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 19

Tatăl nostru ceresc aşteaptă să reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din izvorul iubirii nemărginite. Cu toate acestea este de mirare că ne rugăm prea puţin. …
Întunericul celui rău îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea. Șoaptele ispititoare ale vrăjmaşului îi amăgesc la păcat. Şi toate acestea pentru că ei nu folosesc privilegiile rugăciunii pe care Dumnezeu li le-a dat în această rânduială divină. De ce oare fiii şi fiicele lui Dumnezeu să fie atât de întârzietori în a se ruga, ştiind că rugăciunea este cheia în mâna credinţei care deschide tezaurul cerului, unde se găsesc depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic? Fără rugăciuni stăruitoare şi continuă veghere, noi suntem în pericol să devenim din ce în ce mai nepăsători şi să ne abatem de la calea cea dreaptă. Vrăjmaşul caută mereu să pună piedici în calea spre tronul milei pentru ca noi să nu putem obţine, prin rugăciuni stăruitoare şi credinţă, harul şi puterea de a rezista ispitei. – Calea către Hristos, pp. 94–95

Vineri, 2 septembrie Studiu suplimentar

Asemenea lui Hristos, „Hristos, un exemplu desăvârșit pentru toți” (23 ianuarie);
Evanghelizare, cap. 19, „Calitățile lucrătorului”.