Comentarii inspirate (st. 7)

ISUS, ANCORA SUFLETULUI

Sabat după-amiază, 5 februarie

Isus, care ne iubește, este gata să ne binecuvânteze îmbelșugat, dar avem nevoie de experiență în credință, în rugăciune stăruitoare și în bucuria iubirii lui Dumnezeu. …
Trebuie să studiem avertizările și mustrările pe care El i le-a dat poporului Său în veacurile trecute. Nu ne lipsește lumina. Știm ce lucruri ar trebui să evităm și ce porunci ne-a dat să păzim, așa că, dacă nu căutăm să cunoaștem și să facem ce este bine, aceasta este pentru că faptele rele se potrivesc mai bine inimii firești decât faptele bune.
Întotdeauna vor fi oameni necredincioși care vor aștepta să fie duși mai departe de credința altora. Aceștia nu au o cunoaștere practică a adevărului și, ca urmare, nu au simțit în sufletul lor puterea lui sfințitoare. Preocuparea fiecărui membru al bisericii ar trebui să fie aceea de a-și cerceta inima în liniște și cu stăruință ca să vadă dacă viața și caracterul lui sunt în armonie cu mărețul standard al neprihănirii lui Dumnezeu. – Mărturii, vol. 5, pp. 532–533

Marele adversar al lui Dumnezeu și vrăjmașul omului caută continuu să găsească o oportunitate de a pune stăpânire pe noi atunci când noi nu veghem. Domnul Isus ne-a spus despre pericolul în care ne aflăm și ne-a avertizat cu privire la vrăjmașul cel viclean. El ne-a poruncit în repetate rânduri și ne-a arătat că avem datoria de a veghea și a ne ruga continuu ca să nu cădem în ispită. Crede în Isus, încrede-te în El cu o credință vie și constantă și fii sigur că Isus te va păzi și salva! Acela care poate să mântuiască te ține strâns și, atâta timp cât te vei supune ca să fii condus de El, să înveți de la El, să te încrezi în El, Isus te va păzi de cădere. Și, dacă Se angajează să te păzească, Dumnezeu este o apărare sigură. – The Upward Look, p. 19

Când suntem împovărați, când suntem încolțiți de ispită, când sentimentele și dorințele inimii firești se luptă să biruiască, noi trebuie să aducem înaintea Tatălui nostru ceresc rugăciuni fierbinți și stăruitoare în Numele lui Hristos și atunci Domnul Isus va veni în ajutorul nostru, astfel că, prin Numele Său atotputernic și eficient putem să obținem biruința și să-l alungăm pe Satana de lângă noi. Dar să nu ne amăgim singuri cu gândul că suntem în siguranță atâta vreme cât nu facem decât mici eforturi în acest sens. …
Ajutorul nostru este numai în Dumnezeu. Nu trebuie să ne măgulim că am avea vreo putere în înțelepciunea noastră, pentru că tăria noastră este slăbiciune și înțelepciunea noastră, nebunie. Domnul Hristos l-a biruit pe vrăjmaș în favoarea noastră, fiindcă I-a fost milă de slăbiciunea noastră și știa că, dacă nu ar fi venit să ne salveze, am fi fost biruiți și am fi pierit. El Și-a îmbrăcat divinitatea în haina naturii omenești și astfel a fost calificat să-l prindă pe om cu brațul Său omenesc, în vreme ce, cu brațul Său divin Se ținea de tronul Celui Infinit. Meritele lui Hristos înalță și înnobilează omenirea și, prin Numele și harul lui Hristos, omul are posibilitatea să învingă degradarea cauzată de căderea în păcat și, prin natura înălțată, divină a lui Hristos să fie legat de Cel Infinit. – That I May Know Him, p. 269

Duminică, 6 februarie: Să gustăm Cuvântul cel bun

Hristos a venit în această lume pentru a demonstra că, primind putere de sus, omul poate trăi o viață neîntinată. Cu o răbdare inepuizabilă, El venea în întâmpinarea nevoilor oamenilor. Prin atingerea blândă a harului, El izgonea din suflet neliniștea și îndoiala, schimbând ura în dragoste și necredința în încredere.
El putea să-i spună oricui dorea: „Urmează-Mă”, iar cel căruia i Se adresa se ridica și Îl urma. Vraja atracției lumii era ruptă. La auzul vocii Sale, lăcomia și ambiția nu mai constituiau o piedică și oamenii se ridicau eliberați pentru a-L urma pe Mântuitorul. – Divina vindecare, p. 25

Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare sămânță conține în ea însăși un principiu germinativ. În sămânță este ascunsă viața plantei. Tot așa, în Cuvântul lui Dumnezeu există viață. Domnul Hristos spune: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață” (Ioan 6:63). „Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică” (Ioan 5:24). În fiecare poruncă și în fiecare făgăduință a Cuvântului lui Dumnezeu se află însăși viața lui Dumnezeu, puterea prin care porunca poate fi ascultată și prin care se împlinește făgăduința. Cel ce primește Cuvântul prin credință primește însăși viața și caracterul lui Dumnezeu.

Fiecare sămânță aduce roade în conformitate cu soiul ei. Dacă sămânța este semănată în condiții corespunzătoare, viața care se află în ea va face să răsară planta. Dacă este primită în suflet prin credință, sămânța nepieritoare a Cuvântului va aduce la existență un caracter și un mod de viață care se vor asemăna vieții și caracterului lui Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, p. 38

Creșterea noastră în har, bucuria noastră, puterea de a fi folositori, toate acestea depind de unirea noastră cu Hristos. Prin comuniune cu Hristos, rămânând în El zi de zi și ceas de ceas, numai așa vom putea crește în har. El este nu numai Autorul, ci și Desăvârșitorul credinței noastre. Hristos trebuie să fie Cel dintâi și Cel de pe urmă întotdeauna. El trebuie să fie cu noi nu numai la începutul și la sfârșitul căii noastre, ci la fiecare pas. …
O viață trăită în Hristos este o viață de pace lăuntrică. Nu va fi extaz sentimental, ci o încredere statornică, plină de pace. Speranța ta nu se află în tine însuți, ci în Hristos. Slăbiciunea ta se unește cu puterea Lui, neștiința ta, cu înțelepciunea Lui, nesiguranța ta, cu puterea Lui dăinuitoare. Astfel, tu nu trebuie să te bizui pe tine însuți, nu trebuie să îngădui minții să se ocupe de eul tău, ci să te încrezi în Hristos. Mintea ta să se ocupe de iubirea Lui, de frumusețea și desăvârșirea caracterului Său. Hristos în lepădarea Sa de sine, Hristos în umilința Sa, Hristos în toată curăția și sfințenia Sa, Hristos în nespus de marea Sa iubire – iată care trebuie să fie subiectul contemplării tale. Numai iubindu-L, imitându-L și depinzând în totul de El vei putea fi transformat după chipul și asemănarea Sa. – Calea către Hristos, pp. 69–71

Luni, 7 februarie: Cu neputință să fie înnoiți

Inima mândră se luptă să câștige mântuirea, dar atât vrednicia, cât și titlul nostru pentru cer se găsesc în neprihănirea lui Hristos. Domnul nu poate face nimic pentru refacerea omului până când, convins de propria slăbiciune și scăpat de încrederea în sine, omul nu se predă conducerii lui Dumnezeu. Atunci el poate să primească darul pe care Dumnezeu așteaptă să-l reverse. Nimic nu este reținut de la cel care își simte nevoia. El poate să vină fără nicio piedică direct la Acela în care locuiește toată plinătatea. „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite»” (Isaia 57:15). – Hristos, Lumina lumii, p. 300

Scenele trădării, respingerii și răstignirii lui Hristos vor fi repetate la o scară imensă. Oamenii vor fi plini de atributele lui Satana. Amăgirile arhivrăjmașului lui Dumnezeu și al omului vor avea o putere mare. Cei care și-au legat simțămintele de oricare alt conducător, în afară de Hristos, vor constata că se află, cu trup, suflet și spirit, sub stăpânirea unei pasiuni atât de fascinante, încât vor întoarce spatele adevărului pentru a crede o minciună. Ei sunt prinși în capcană și, prin fiecare faptă a lor, strigă: „Eliberați-l pe Baraba, dar răstigniți-L pe Hristos!” …
În bisericile care s-au îndepărtat de adevăr și neprihănire se poate vedea ce este și ce face omul atunci când dragostea de Dumnezeu nu este un principiu statornic în suflet. Nu trebuie să fim surprinși de nimic din ce ar putea să aibă loc acum. Nu trebuie să ne mirăm de nicio manifestare a ororii. Cei care calcă în picioarele lor păcătoase Legea lui Dumnezeu au același spirit pe care l-au avut oamenii care L-au insultat și L-au trădat pe Domnul Isus. – Solii alese, cartea 3, pp. 415–416

Cerul va fi nespus de ieftin, dacă-l vom obține prin suferință. Trebuie să ne tăgăduim eul în tot drumul nostru, să murim zilnic față de el, să lăsăm să iasă la iveală numai Isus și să ținem necurmat slava Sa înaintea ochilor noștri. Am văzut că aceia care au îmbrățișat în ultima vreme adevărul vor trebui să știe ce înseamnă să suferi de dragul lui Hristos, că vor avea de trecut prin încercări care vor fi dureroase și tăioase ca să poată fi curățiți și învredniciți, prin suferință, să primească sigiliul viului Dumnezeu… .
Când am văzut ce trebuie să fim pentru a moșteni slava și am văzut apoi cât de mult suferise Isus pentru a dobândi pentru noi o moștenire atât de bogată, m-am rugat să putem fi botezați în suferințele lui Hristos, ca să nu ne dăm înapoi în fața încercărilor… . Îngerul a spus: „Tăgăduiți-vă eul! Trebuie să faceți pași rapizi!” Unii dintre noi au avut timp să primească adevărul și să înainteze pas cu pas, și fiecare pas pe care l-am făcut ne-a dat puterea să-l facem pe următorul. Însă acum timpul este pe sfârșite și ceea ce ne-a luat nouă ani de zile să învățăm ei vor fi nevoiți să învețe în câteva luni. – Scrieri timpurii (Experiențe și viziuni), p. 67

Marți, 8 februarie: Nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate

Unii care spun că sunt credincioși au desconsiderat Cuvântul lui Dumnezeu și l-au îndepărtat din viața lor. Ei au neglijat Biblia, minunatul ghid, adevăratul test pentru toate ideile, și susțin că au Spiritul Sfânt care îi învață și lucrul acesta face să nu mai fie necesar să studieze Scriptura. Toți aceștia iau seama la argumentele false ale lui Satana care îi duc în eroare.
Domnul vă iubește și îngerii Săi păzitori sunt în jurul vostru. Dacă sunteți împlinitori ai Cuvântului, veți asculta instrucțiunile date de Isus. … În puterea noastră noi suntem slabi de tot, dar, când ne punem toată încrederea în Isus Hristos, suntem păziți de puterea Lui, pentru că El poate să păzească fiecare suflet care se încrede în El. Pericolul la care este expus fiecare dintre noi este foarte mare. – The Upward Look, p. 19

Astăzi, mulți se află exact în poziția lui Petru atunci când, plin de încredere în sine, a declarat că el nu Îl va tăgădui pe Domnul său. Și, din cauza încrederii în ei înșiși, ei cad ușor pradă lui Satana. Aceia care își dau seama de slăbiciunea lor se încred într-o putere mai mare decât eul. Și, când privesc la Dumnezeu, Satana nu are putere asupra lor. Dar cei care se încred în ei înșiși sunt învinși ușor. Să ne amintim că, dacă nu ținem seama de avertismentele pe care ni le dă Dumnezeu, căderea este în fața noastră. Hristos nu îl va feri de rănire pe acela care se așază din proprie inițiativă pe terenul vrăjmașului. El îl lasă pe cel mulțumit de sine, care acționează ca și cum ar ști mai bine decât Domnul lui, să meargă mai departe în puterea pe care crede că o are. Apoi vin suferința și o viață ciuntită sau, poate, chiar înfrângerea și moartea.
În război, inamicul profită de punctele slabe din apărarea acelora pe care îi atacă. Aici dezlănțuie cele mai violente atacuri. Creștinul nu ar trebui să aibă niciun punct slab în sistemul lui de apărare. El ar trebui să se baricadeze cu ajutorul pe care i-l dau Scripturile aceluia care face voia lui Dumnezeu. Cel ispitit va câștiga biruința dacă va urma exemplul Aceluia care l-a întâmpinat pe ispititor cu „Este scris!” El poate să stea în siguranță la adăpostul unui „Așa zice Domnul”. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 259 (7 sept.)

Sfințirea este o lucrare zilnică. Să nu vă lăsați înșelați, crezând că Dumnezeu vă va ierta și binecuvânta în timp ce voi călcați vreuna dintre poruncile Sale. Încăpățânarea și persistarea într-un păcat cunoscut reduce vocea mustrătoare a Spiritului Sfânt, separând sufletul de Dumnezeu. Chiar dacă aveți un intens sentiment religios, Isus nu poate rămâne într-o inimă care discreditează Legea divină. Dumnezeu îi va onora doar pe aceia care-L onorează.
… „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni.” Dacă slujești păcatului, nu Îi poți sluji lui Hristos. Creștinii vor simți imboldul păcatului, deoarece carnea luptă împotriva Spiritului; dar Spiritul Se luptă din răsputeri împotriva cărnii, menținând o permanentă stare conflictuală. Atunci este nevoie de ajutorul lui Hristos. Slăbiciunea umană se unește cu puterea divină și credința exclamă: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” – Solii pentru tineret, p. 114

Miercuri, 9 februarie: Lucruri mai bune

În Epistola [aceasta] către corinteni, Pavel a căutat să le arate credincioșilor puterea lui Hristos de a-i feri de cel rău. El știa că, dacă se vor supune condițiilor stabilite, ei vor fi tari în puterea Celui Atotputernic. Ca un mijloc de a-i ajuta să se smulgă din robia păcatului și să-și desăvârșească sfințenia în temere de Domnul, Pavel le-a pus în față cerințele Aceluia căruia își consacraseră viața atunci când s-au convertit. „Voi sunteți ai lui Hristos”, declara el. „Nu sunteți ai voștri. … Ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” – Faptele apostolilor, p. 306

Fiecare clipă este încărcată de consecințe veșnice. Noi trebuie să fim niște oameni prompți, gata să slujim în orice moment. Este posibil ca ocazia actuală de a-i adresa Cuvântul vieții unui suflet aflat în nevoie să nu mai apară a doua oară. Poate că Dumnezeu îi va spune acelui om: „Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul” (Luca 12:20) și omul acela ar putea să rămână nepregătit datorită neglijenței noastre. Cum Îi vom da socoteală lui Dumnezeu în marea zi a judecății?
Viața este prea solemnă pentru a fi absorbită de lucruri trecătoare și pământești, de rutina îngrijorărilor și a temerilor pentru lucruri care sunt doar un fir de praf în comparație lucrurile de interes veșnic. Totuși, Dumnezeu ne-a chemat să-I slujim chiar când suntem prinși în ocupațiile trecătoare ale vieții. Sârguința în această lucrare este o parte a adevăratei religii tot atât de mult cum este închinarea. Biblia nu încurajează în niciun fel lenea. Lenea este cel mai mare blestem care afectează lumea noastră. Fiecare om care este cu adevărat convertit va fi un lucrător harnic. – Parabolele Domnului Hristos, p. 343

Cultivă dispoziția de a-i prețui pe ceilalți mai mult decât pe tine! Fii mai puțin îngâmfat, mai puțin încrezător în tine însuți; cultivă răbdarea, îndelunga răbdare și dragostea frățească! Fii gata să-i ajuți pe cei care greșesc și să manifești milă și înțelegere plină de duioșie față de cei care sunt slabi! Nu trebuie să-ți abandonezi propriile afaceri pentru a-I aduce slavă Domnului, dar poți, în fiecare zi, prin orice faptă și prin orice cuvânt, în timp ce îți urmărești preocupările obișnuite, să-L onorezi pe Cel pe care Îl slujești și, astfel, să exerciți o influență spre bine asupra celor cu care vii în contact.
Fii amabil, blând și iertător cu alții! Lasă ca eul tău să se cufunde în dragostea lui Isus, ca să-L poți onora pe Răscumpărătorul tău și să realizezi lucrarea pe care El ți-a repartizat-o! Cât de puțin cunoști încercările inimii unui suflet sărman, care este legat în lanțurile întunericului și căruia îi lipsesc hotărârea și puterea morală! Străduiește-te să înțelegi slăbiciunea altora! Ajută-i pe cei nevoiași, răstignește-ți eul și lasă ca Isus să-ți ia în stăpânire sufletul, ca să poți transpune principiile adevărului în viața ta de fiecare zi. Atunci vei fi, cum nu ai mai fost până acum, o binecuvântare pentru biserică și pentru toți cei cu care vii în contact. – Mărturii, vol. 4, pp. 133–134

Joi, 10 februarie: Isus, ancora sufletului

Pe muntele Moria, Dumnezeu Și-a reînnoit legământul Său, întărind printr-un jurământ solemn binecuvântarea făgăduită lui Avraam și seminței sale de-a lungul tuturor generațiilor viitoare: „«Pe Mine Însumi jur», zice Domnul, «pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării, și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea” (Geneza 22:16-18).

Marele act al credinței lui Avraam stă ca un stâlp de lumină, iluminând calea slujitorilor lui Dumnezeu din toate veacurile. Avraam n-a căutat o scuză pentru a se sustrage aducerii la îndeplinire a voii lui Dumnezeu. În timpul celor trei zile cât a ținut călătoria, el a avut suficient timp să se gândească și să se îndoiască de Dumnezeu, dacă ar fi dorit să se îndoiască. El ar fi putut gândi că, prin sacrificarea fiului său, avea să fie privit ca un ucigaș, un al doilea Cain, că acest fapt ar fi făcut ca învățătura lui să fie lepădată și disprețuită și să-i nimicească astfel puterea de a le face bine semenilor săi. El ar fi putut argumenta că vârsta sa îl scutea de ascultare. Dar patriarhul n-a căutat refugiu în niciuna dintre aceste scuze. Avraam era și el om; sentimentele și legăturile lui de prietenie erau la fel ca ale noastre, dar el nu s-a oprit să întrebe cum avea să se împlinească făgăduința făcută, dacă Isaac avea să fie sacrificat. El n-a stat să discute cu inima lui chinuită. El știa că Dumnezeu este drept și neprihănit în toate cerințele Lui și a împlinit până la literă porunca primită. – Patriarhi și profeți, p. 153

Dumnezeul nostru, care Își ține legământul, unește cu omnipotența Sa de Împărat al împăraților blândețea și grija unui păstor plin de milă. Nimic nu poate sta în calea Sa. Puterea Lui este absolută și ea este garanția împlinirii sigure a făgăduințelor făcute poporului Său. El poate să îndepărteze toate piedicile din calea lucrării Sale. El are mijloacele necesare pentru a îndepărta orice dificultate, astfel încât cei care Îi servesc și care respectă mijloacele alese de El să fie eliberați. Bunătatea și dragostea Lui sunt infinite, iar legământul Său este de neschimbat.
Planurile dușmanilor lucrării Sale pot să pară solide și bine puse la punct, dar El le poate răsturna chiar și pe cele mai tari și, la vremea stabilită de El și pe calea stabilită de El, va face acest lucru, când va considera că ne-a pus suficient la probă credința și când va vedea că noi ne apropiem de El și facem din El sfătuitorul nostru.
În zilele cele mai întunecate, când aparențele par atât de potrivnice, nu vă temeți! Aveți credință în Dumnezeu! El Își împlinește voința, făcând tot ce este bine în favoarea poporului Său. Tăria celor care Îl iubesc și Îi slujesc se va înnoi în fiecare zi. Priceperea Lui va fi pusă la dispoziția lor, ca să nu greșească atunci când Îi aduc la îndeplinire planurile. – Mărturii, vol. 8, pp. 10–11

Vineri, 11 februarie

Pentru studiu suplimentar
Hristos, Lumina lumii, cap. „Iuda”.