Poezia studiului 10
Odihna veșniciei
Geneza 1,26; 2,15.19; 4,7; 9,6; Exod 19,6; 23,9.12; 31,13.16.17; Levit. 23,3; Deut. 5,12-15; Isaia 58,2.3; Ioan 5,7-16; Romani 6,1-7; Evrei 12,1; 2 Petru 2,19.
La-nceputul omenirii
El, iubirea creatoare,
Pentru lutul întregirii
După chip și-asemănare,
Din odihna nemuririi
A făcut o sărbătoare,
Zi de-aducere aminte,
Sfântă, binecuvântată
De-ale slavei Lui cuvinte,
Ca o jertfă necurmată.
Sabatul este chemarea
La sfințirea libertății,
Luminându-ne cărarea
Spre odihna trinității
Care-n hristică slujire
Printre semeni se coboară
Cu balsam de mântuire
Din a Golgotei comoară,
A credinței tânguire
Vindecând-o bunăoară!
Sabatul e semnul care
Ne-nrolează prin credință-
`N părtășia creatoare
Către culmi de biruință,
Dacă fruntea truditoare
Ni se pleacă-n umilință
Și sfințim cum se cuvine,
Cu tot ceru-n armonie
Sâmbăta Celui ce vine
Cu odihnă-n veșnicie!
Cornel Mafteiu
București,19.08.2021
