Odihna veșniciei

Geneza 1,26; 2,15.19; 4,7; 9,6; Exod 19,6; 23,9.12; 31,13.16.17; Levit. 23,3; Deut. 5,12-15; Isaia 58,2.3; Ioan 5,7-16; Romani 6,1-7; Evrei 12,1; 2 Petru 2,19.

La-nceputul omenirii

El, iubirea creatoare,

Pentru lutul întregirii

După chip și-asemănare,

Din odihna nemuririi

A făcut o sărbătoare,

Zi de-aducere aminte,

Sfântă, binecuvântată

De-ale slavei Lui cuvinte,

Ca o jertfă necurmată.

Sabatul este chemarea

La sfințirea libertății,

Luminându-ne cărarea

Spre odihna trinității

Care-n hristică slujire

Printre semeni se coboară

Cu balsam de mântuire

Din a Golgotei comoară,

A credinței tânguire

Vindecând-o bunăoară!

Sabatul e semnul care

Ne-nrolează prin credință-

`N părtășia creatoare

Către culmi de biruință,

Dacă fruntea truditoare

Ni se pleacă-n umilință

Și sfințim cum se cuvine,

Cu tot ceru-n armonie

Sâmbăta Celui ce vine

Cu odihnă-n veșnicie!

Cornel Mafteiu

București,19.08.2021